Vrei să te schimbi? sau Cunoşti pe cineva care ar avea nevoie de o schimbare şi nu ştii cum să îl ajuţi?

În oricare din cazuri, e bine să ţii cont şi de stadiile schimbării - pentru că, în cele mai multe cazuri, schimbarea nu e un proces liniar, nu are acelaşi ritm pentru toţi, ci este mai degrabă un proces cu formă de spirală şi tempo-uri diferite, chiar şi pentru aceeaşi persoană la momente de timp diferite.

Prochaska şi DiClemente (1992 ) au dezvoltat un model care descrie stadiile pe care o persoană le traversează în procesul de schimbare a comportamentului său. Aceşti autori au identificat următoarele 6 stadii ale schimbării: precontemplare, contemplare, pregătire, acţiune, menţinere, recădere şi revenire.

PRECONTEMPLARE - deşi într-o anumită formă persoana recunoaşte şi conştientizează faptul că undeva există o problemă, oamenii aflaţi în acest stadiu nu au absolut nici o intenţie de a face vreo modificare a comportamentului lor în următoarele 6 luni. Este posibil ca, în acest stadiu, persoana să vadă comportamentele sale problematice mai degrabă într-o manieră pozitivă decât negativă. Mecanismele de apărare pot fi negarea, minimizarea, raţionalizarea, rezistenţa.

CONTEMPLARE - Persoanele aflate în acest stadiu încep să se gândească la modalităţi de a face anumite modificări în viaţa lor, în comportamentul lor, dar nu au întreprins încă nimic concret. În această etapă oamenii încep să evalueze situaţia din perspectiva cost-beneficii. Schimbarea este uneori foarte dificilă, mai ales în lipsa resurselor suficiente, iar greutatea schimbării poate cântări mai mult decât greutate stării curente.

PREGĂTIRE - În acest stadiu persoana a făcut deja un angajament cu sine pentru a se schimba şi îsi dezvoltă obiective, priorităţi şi un plan de acţiune. Clientul (în terapie ) poate încă să mai experimenteze o uşoară ambivalenţă şi să penduleze înainte şi înapoi sau între diferite alternative de acţiune, pentru o perioadă considerabilă de timp; oamenii nu trec direct şi rapid la acţiune odată ce şi-au întocmit un plan.

ACŢIUNE - Persoanele în acest stadiu sunt gata să pună în aplicare noile comportamente corespunzătoare schimbărilor pe care le doresc în vieţile lor. Schimbarea este finalizată prin implementarea planurilor pe care le-au făcut în etapele anterioare. Clienţii (în terapie ) învaţă moduri noi de a gestiona stresul, de a se relaxa şi de a găsi bucurie în viaţa lor; de asemenea învaţă să detecteze şi să contracareze declanşatorii curenţi. Această etapă este scurtă şi durează în general până la 6 luni.

MENŢINERE - este un stadiu de continuare pe termen lung a schimbărilor care au fost puse în practică în timpul etapei de Acţiune. Acum se implementează schimbările permanente ale stilului de viaţă, se explorează declanşatorii, evenimentele sau stimulii din mediu care determină nevoia de a relua vechile comportamente.

RECĂDERE şi RECUPERARE - (în terapie ) Dacă un client are o recădere şi se reîntoarce la vechile comportamente, iese din stadiul Acţiune/Menţinere; în acest caz este nevoie să reevalueze motivaţia pentru schimbare din noul punct de vedere. Unii pacienţi se pot întoarce la stadiul Precontemplare sau Contemplare, alţii în Pregătire/Acţiune. Clinicianul ajută clientul să distingă dacă este vorba de o recădere minoră sau de o reîntoarcere efectivă la vechile tipare de comportament şi îl ajută să transforme această recădere într-o experienţă de învăţare: clientul poate descoperi aspecte noi despre sine şi despre motivele recăderii. Sunt analizaţi declanşatorii care au condus la recădere, iar terapeutul asistă pacientul în evaluarea noilor sale motivaţii pentru schimbare, pentru a determina corect stadiul în care clientul se află concret.

În terapie sau nu, o schimbare este un proces şi, cu recăderi sau nu, condiţia de bază este ca ea, pentru a se realiza cu succes, este să fie abordată conştient, cu răbdare dar şi cu determinare.