Căsătoria este un proces de dezvoltare, care, într-o formă adultă, recapitulează procesul de dezvoltare al fiecărei persoane.
Stresul între partenerii de mariaj este o recapitulare a blocărilor în dezvoltarea fiecăruia dintre parteneri, iar adaptările sunt complementare. Stresul între parteneri este o externalizare şi o combinaţie a stresului intern şi a conflictelor proprii fiecărui partener, care, în mariaj, sunt jucate în arena interpersonală a relaţiei.Adaptarea la stres în copilărie formează apărările caracteriale care conturează apoi personalitatea individului în viaţa de adult. Deoarece aceste formaţiuni caracteriale sunt rigide şi complementare, ele trebuiesc ajustate si eventual modificate, dacă se doreşte îmbunătăţirea permanentă a relaţiei. Răspunsul la nevoile insuficient împlinite ale partenerului necesită mai întâi schimbarea proprie.

Atunci când începe lupta pentru "putere", este momentul când începe lucrul în şi cu relaţia. (Lupta pentru putere poate fi caracterizată prin unul sau mai multe din următoarele elemente: stagnare, conflict, dorinţa de a scăpa din relaţie, întrebări si frământări despre `incompatibilitate", despre dacă oare căsătoria cu această persoană a fost un lucru "corect" sau o alegere bună, senzaţia de primejdie în relaţie, etc. ) Conştientizarea este absolut necesară pentru ca o schimbare să aibă loc. A arunca, parţial sau în întregime vina pe cealaltă persoană nu va îmbunătăţi relaţia. Cuplurile au puterea de a crea o relaţie iubitoare şi împlinită când dragostea, intimitatea, înţelegerea şi compasiunea sunt prezente, chiar dacă ele par a fi ascunse. O parte a încercării pentru fiecare partener este de a învăţa cum să trăiasca în relaţie fără a îşi pierde insă individualitatea unică sau capacitatea de a fi conectat, atât cu partenerul cât şi cu propriul sine. Comunicarea profundă între parteneri, bazată pe iubire, ajută la găsirea drumului şi nu contează ce dificultăţi a experimentat o pereche, pentru că uneori tocmai acestea pot reafirma valoarea propriei persoane, a partenerului şi in acelasi timp, a relaţiei. Primejdia, pericolul, pe de o parte şi dragostea, iubirea în relaţie, pe de altă parte, nu se exclud reciproc. Mai mult, un cuplu poate sa transforme un climat de primejdie într-unul de dragoste şi intimitate - nu pretinzând că nu există sau nu contează conflictul, ci înfruntându-l împreună. Uneori o anumita formă de dialog este necesară pentru a revitaliza o structură devenită "artificială" şi pentru a ajuta la revigorarea şi revenirea la viaţă într-o relaţie.

Terapia va fi specifică pentru a fi eficientă şi concentrarea acesteia va avea în vedere în special repararea blocajelor apărute în dezvoltarea fiecărui partener. Pentru a permite dezvoltarea şi creşterea împreuna în relaţie, fiecare partener trebuie să furnizeze celuilalt hrana emoţională de care acesta a avut nevoie şi pe care nu a primit-o în etapa din copilărie sau adolescenţa în care s-a produs blocajul. În mod paradoxal, furnizarea acestui suport emoţional către partener produce schimbări benefice în propria dezvoltare personală şi permite accesul la resurse identice ori similare în propriul sine, precum şi o mai mare permeabilitate şi receptivitate la ceea ce partenerul are la rândul său de oferit.

Preluare şi adaptare după Dawn Lipthrott, The Relationship Learning Center,
http://www.relationshipjourney.com/relationshiptips.html