Cu totii avem nevoie de caldura, respect si acceptare din partea celorlalte persoane, in special a "celor apropiati", asa cum sunt parintii nostri. Aceasta nevoie de apreciere pozitiva este innascuta si ramane activa de-a lungul intregii noastre vieti. Ea devine insa si partial independenta de contactele concrete cu alti oameni, generand o nevoie secundara, invatata, de autoapreciere pozitiva. Cu alte cuvinte, felul in care ajungem sa ne privim pe noi insine este puternic influentat de ceea ce gandesc despre noi cei apropiati. Efortul de a satisface puternica nevoie de apreciere pozitiva reprezinta singurul impediment serios in calea tendintei de actualizare (tendinta innascuta de a dezvolta potentialitatile noastre sanatoase, constructive ) . - C. Rogers

Progresul in timpul psihoterapiei este de obicei asociat cu autoacceptarea crescuta, ceea ce conduce la o acceptare mai mare din partea celorlalti oameni. Conceptul de sine este un construct complex. Conceptul de sine social (cum credem noi ca ne percep ceilalti ) poate diferi de conceptul de sine personal (cum ne vedem noi insine ) . Concepte de sine sociale diferite pot fi folosite in interactiunea cu indivizi sau grupuri diferite. Exista, de asemenea, concepte de sine personale si sociale ideale (ce ne dorim sa fim si cum ne-ar placea sa fim perceputi de ceilalti ) .

Autoevaluarea conceptului de sine este cunoscuta sub denumirea de stima de sine.
Te consideri atragator sau neatragator? Un student meritoriu sau unul mediocru? Un prieten de nadejde sau o persoana pe care putini ar placea-o? In general, te accepti sau nu pe tine?

Precum in cazul celor mai multe aspecte ale personalitatii, stima de sine este o variabila continua; scorul unei persoane se poate situa oriunde, de la inferior la mediu sau superior. Stima de sine este cea mai studiata componenta a conceptului de sine; urmatoarele constructe sunt de ajutor in definirea si clarificarea conceptului propriei valori:
- stima de sine - cum te evaluezi pe tine insuti; propriul simt al valorii personale;
- autoapreciere pozitiva (Rogers ) - aprecierea si respectarea propriei persoane, chiar in absenta aprecierii pozitive din partea altor presoane;
- autoeficacitate perceputa (Bandura ) - masura in care crezi ca poti face fata cerintelor unei situatii date;
- complex de inferioritate (Adler ) - credinta ca nu iti poti depasi problemele printr-un efort adecvat;
- autodispret (Horney ) - ura impotriva propriilor abilitati autentice si a calitatilor personale, deoarece nu sunt la inaltimea imaginii idealizate nerealiste.
Una din procedurile elaborate (Rogers ) pentru a masura stima de sine este compararea conceptului de sine al persoanei cu ceea ce si-ar dori sa fie (sinele ideal ) . Este de dorit sa fim constienti de slabiciunile noastre. Majoritatea teoreticienilor personalitatii (Freud, Jung, Adler, Allport, Maslow ) considera cunoasterea de sine adecvata drept un criteriu important al sanatatii mentale. O corespondenta foarte fidela intre sinele real si cel ideal poate insemna ca persoana foloseste aparari pentru a ascunde slabiciuni dureroase, in timp ce o discrepanta mai moderata poate indica un individ mai matur si mai constient de sine. Asadar, un acord mai mare intre sinele ideal si sinele real este posibil sa nu indice un nivel mai ridicat al stimei de sine. Studiile au aratat ca oamenii mai maturi si mai competenti prezinta o congruenta mai redusa intre sinele real si sinele ideal, decat participantii mai putin maturi si competenti.

Mediul securizant si cadrul confidential al terapiei permit explorarea profunda in directia descoperirii, acceptarii, infruntarii si depasirii slabiciunilor si vulnerabilitatilor noastre, constiente sau inca neconstientizate. Experientele de invatare pe care le intalnim in drumul nostru pentru a deveni mai eficienti, autonomi, independenti nu sunt usor de traversat, adesea procesul este unul dureros, dar sprijinul si competentele terapeutului se vor combina cu tendinta naturala de actualizare a fiecarei persoane pentru a sustine acest travaliu.

preluare dupa Robert Ewen - Introducere in teoriile personalitatii