Aaron T. Beck, psihiatru şi psihoterapeut, profesor universitar emerit la Pennsylvania University, SUA, director al Beck Institute for Cognitive Therapy and Research şi preşedinte de onoare al Academy of Cognitive Therapy, SUA, creator al terapiei cognitiv-comportamentale în anii ’60, ne ofera in “Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate” o prezentare generala cuprinzatoare a conceptului de formare a schemei si efectul ei asupra comportamentului.

"Teoreticienii terapiei cognitive si psihanalistii sunt de acord in mod conceptual asupra faptului ca, de obicei este mai productiv sa identifici si sa modifici problemele “esentiale” in tratarea tulburarilor personalitatii. Cele 2 perspective se deosebesc prin interpretarea pe care o dau naturii acestei structuri fundamentale; perspectiva psihanalitica le considera structuri ale inconstientului, si astfel, greu accesibile pacientului, iar perspectiva cognitiva sustine ca produsele acestui proces se gasesc in mare masura in zona constientului si ca folosind strategii speciale acestea ar putea deveni si mai accesibile constiintei.
Conform terapiei cognitive sentimentele si comportamentul disfunctional se datoreaza in mare masura functionarii anumitor scheme care produc mereu judecati biasate si unei tendinte concomitente de a face erori cognitive in anumite tipuri de situatii."

"Felul in care oamenii proceseaza datele despre ei insisi si despre ceilalti este influentat de convingerile lor si de alte componente ale organizarii lor cognitive. Cand exista o tulburare de un tip anume folosirea sistematica a acestor date devine, la randul ei, sistematic biasata intr-un mod disfunctional. Aceasta biasare in interpretare si in comportamentul ulterior sunt conturate de convingerile disfunctionale."
"Datele senzoriale brute sunt prelucrate si transformate in configuratii cu anumite semnificatii, fiind astfel integrate intr-un tipar coerent – prin aplicarea asupra lor a schemelor (structurilor ) .
Desi fenomene cum sunt gandurile, sentimentele si dorintele pot strabate constiinta noastra pentru un timp foarte scurt, structurile lor subiacente, responsabile pentru aceste experiente subiective sunt relativ stabile si durabile. Mai mult, aceste structuri nu sunt ele insele constiente, desi, prin introspectie, putem sa le identificam continutul. Prin procese constiente, cum sunt recunoasterea, evaluarea si testarea interpretarilor lor, oamenii pot totusi sa modifice activitatea structurilor subiacente si, in unele situatii, chiar sa le schimbe in mod substantial."
"Schemele integreaza si adauga sens evenimentelor. Ele pot fi latente (cand nu participa la procesarea informatiei ) sau active – cand sunt responsabile de lantul de secvente care se intinde de la receptarea stimulului pana la punctul final al raspunsului comportamental. Cand sunt extrem de puternice – au un prag de activare foarte scazut si sunt declansate imediat de un stimul indepartat sau banal. Ele inlocuiesc si probabil inhiba alte scheme adaptative sau adecvate unei situatii date. (de exemplu, persoanele depresive vad mai usor aspectele negative ale unui eveniment si probabilitatea unor rezultate negative este mult mai rapid evaluata decat cea a unor rezultate pozitive pentru diverse actiuni ) ."
"Tipuri diferite de scheme au functii diferite – cele cognitive sunt responsabile pentru abstractizare, interpretare si reamintire, cele afective pentru generarea de sentimente, cele motivationale gestioneaza dorintele, cele instrumentale pregatesc pentru actiune, iar schemele de control sunt implicate in automonitorizarea si inhibarea ori directionarea actiunilor. Diversele tipuri de scheme functioneaza asemanator unei linii de asamblare, al carei produs final este comportamentul. De exemplu, expunerea la un stimul periculos activeaza “schema pentru pericol”, care incepe sa proceseze informatia → apoi, secvential sunt activate schemele cognitiva (persoana interpreteaz situatia ca fiind periculoasa ) → afectiva (persoana simte anxietate ) → motivationala (persoana vrea sa se indeparteze ) si pentru actiune / instrumentala (persoana vrea sa se indeparteze ) . Daca persoana considera ca este contraproductiv sa fuga, isi va inhiba acest impuls (schema pentru control ) . Impulsurile se traduc prin “vrea” dar ultimul dintre sisteme – cel de control – este acela care se traduce prin “se face” sau “NU se face”.

"Problema apare cand aceste scheme se activeaza in situatii care nu au in realitate calitatea de stimul, dar sunt percepute ca stimul din cauza pragurilor de activare scazute /conexiunilor cu alte scheme bazate pe scenariul de viata format in copilarie. Astfel viata de zi cu zi poate ajunge sa fie dominata de lanturi neintrerupte de stimuli-reactie din ce in ce mai desincronizate de realitate. "
"Cand dezvolta o tulburare, oamenii tind sa proceseze informatiile 1 ) selectiv si 2 ) intr-o maniera disfunctionala. Convingerile bazale se generalizeaza, iar gandurile automate negative devin preponderente si domina sentimentele si comportamentul persoanei. Usurinta cu care acesti pacienti isi accepta convingerile disfunctionale sugereaza o lipsa temporara a capacitatii lor de a-si confrunta interpretarile disfunctionale cu realitatea. Terapia se va axa pe “reenergizarea” sistemului de testare a realitatii - se va urmari identificarea acelor convingeri care contureaza interpretarile interpersonale – din toate sistemele dar mai ales cele fac parte din sistemul instrumental (care initiaza actiunea ) si cel de control (care guverneaza anticiparile si in consecinta faciliteaza sau inhiba actiunea ) . Functiile de control pot fi axate pe autoreglare (indreptate spre interior ) sau poti fi mai mult implicate in relationarea cu mediul extern, in primul rand cu cel social."
"Convingerile disfunctionale raman atat de mult timp operationale deoarece oamenii nu pot renunta la aceste convingeri decat dupa ce au incorporat strategii si convingeri adaptative noi, care sa le inlocuiasca."

"Rareori se intampla ca tulburarile personalitatii sa fie principalul motiv pentru care oamenii vin la tratament; ei acuza de obicei dificultati din sfera depresiei, anxietatii sau a relatiilor cu mediul extern. Deseori pacientii considera ca dificultatile cu care se confrunta in relatiile cu alti oameni sunt in general, independente de propriul lor comportament sau de contributia lor. In mod frecvent ei se descriu ca victime ale celorlalti sau ale “sistemului”. Astfel de pacienti reusesc doar partial sa isi explice cum au ajuns asa cum sunt, in ce fel contribuie la propriile lor probleme sau cum ar putea sa se schimbe. Altii sunt foarte constienti de elementele care tin de propriul lor comportament si care le provoaca probleme (de exemplu, dependenta exagerata, inhibitie si comportament evitativ exagerat ), dar nu sesizeaza ca este vorba despre aspecte ale personalitatii si nici care este rolul vointei proprii in schimbare."

"Este bine de stiut ca aceste scheme (convingeri fundamentale ) sunt profund intiparite si nu cedeaza usor; chiar si atunci cand sunt convinsi de caracterul lor irational si dezadaptativ pacientii nu le pot face sa “dispara” doar indoindu-se de ele sau dorindu-si sa nu mai existe. Este nevoie uneori de un proces dificil si indelungat pentru a obtine o schimbare a acestor structuri, pe durata unei faze a tratamentului mai degraba prelungita decat punctata de salturi spectaculoase de progres."