Igiena mentală este ştiinţa care promovează sănătatea mentală şi previne apariţia bolii mentale prin aplicaţii ale psihologiei şi psihiatriei; este in acelasi timp arta de a proteja mintea de incidentele şi influenţele care i-ar putea inhiba sau distruge energia, calităţile şi dezvoltarea.
In frageda copilarie invatam rapid si strict regulile igienei exterioare, corporale, insa nu aflam nimic despre interior, despre cum sa ne gestionam emotiile, cum sa ne recunoastem, sa acceptam si sa ne exprimam sentimentele; cum sa facem fata situatiilor dificile atat de felurite pe care de nenumarate ori vom fi nevoiti sa le infruntam in viata, cum sa ne ferim si sa nu ne lasam influentati de mesajele toxice, cum sa evitam sau sa parasim jocurile psihologice distructie. Sufletul ramane un mare mister, pentru unii toata viata, pentru altii pana in clipa in care dintr-un motiv sau altul, aleg sa isi respecte intreaga fiinta, in totalitatea si unitatea sa si sa acorde cel putin in egala masura aceeasi importanta curateniei interioare ca si celei exterioare.

Ajutorul oferit de un specialist este indicat nu doar in perioadele de criza ale vietii, cand este de fapt necesar, ci este recomandat pentru mentinerea si intretinerea echilibrului psihic, deoarece combinatia de factori genetici si de mediu (o atmosferă familială caldă şi iubitoare, părinţi echilibraţi, bine adaptaţi şi integraţi în mediul socio-profesional, având cunoştinţele referitoare la creşterea şi educaţia copilului, capabili să ţină pasul cu schimbările şi provocările pubertăţii, ei înşişi având bine dezvoltate deprinderile sanogenetice de igienă mentală care sa asigure echilibrul perfect ) care sa asigure acest deziderat este intalnita in realitate foarte rar.

In ceea ce ii priveste pe copii, desi programele educationale sunt din ce in ce mai variate in activitati extrascolare, ele nu pun accentul pe dezvoltarea interioara autentica si la un nivel profund.
In ceea ce ii priveste pe adulti, in cazul in care nu isi constientizeaza anumite limitari si disfunctionalitati si mai mult, daca nu le accepta, continua sa actioneze in virtutea unor scenarii, introiectii si mecanisme nocive, nefiltrate, care devin din ce in ce mai discrepante fata de realitate si conduc astfel evolutia personala catre o panta descendenta finalizata in cel mai rau caz in boala psihica/somatizare sau, intr-o varianta mai usoara, in crize existentiale, personale, disfunctii in comunicare, frustrari, relatii nesatisfacatoare, etc. Este de aici usor de imaginat cum se transmit acestea toate din generatie in generatie.

Acest ciclu poate fi intrerupt in mod responsabil, iar consecintele sunt benefice: adultii isi pot, pe de o parte reechilibra viata interioara, si pot, pe de alta parte, sa transmita modele interactionale si emotii sanatoase copiilor lor.
Uneori nu este suficient sa facem ordine doar in viata noastra exterioara; tot ceea ce manifestam in exterior este (si este necesar sa fie ) sustinut de echilibrul psihic.

Psihoterapia, prin pregatirea prealabila si competentele specialistului, sustine acest demers prin sistematizarea informatiilor, evaluarea domeniilor care necesita interventiile corective, evidentierea atat a vulnerabilitatilor cat si a resurselor neutilizate, precum si a relatiilor si interdependentelor dintre toate aceste elemente; relatia psihoterapeutica se diferentiaza de orice alta relatie umana prin faptul ca este condusa de un anumit sens si are obiective definite, sustine in mod obiectiv procesul individuatiei si evolutiei, contine o importanta componenta de invatare si ofera o oglinda suportiva si continatoare care sa te ajute sa iti pui acele intrebari la care ai nevoie sa gasesti raspunsuri, propriile raspunsuri mai degraba decat sfaturi.
Igiena mentala se poate sustine prin psihoterapie/consiliere psihologica in mod constant sau periodic, dupa caz. Psihoterapia include si consilierea psihologica.

Urmatoarele definitii pot fi de ajutor in intelegerea/distingerea acestor termeni/notiuni/domenii:
(conform normelor Colegiului Psihologilor din Romania )
Consilierea psihologică este intervenţie psihologică (a ) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau (b ) în scopul promovării sănătăţii, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament. Consilierea psihologică se deosebeşte de consilierea educaţională/şcolară. În timp ce consilierea educaţională/şcolară este focalizată pe probleme de educaţie şi carieră, consilierea psihologică implică intervenţia consilierului psihologic în optimizare personală şi în ameliorarea problemelor (subclinice ) psiho-emoţionale şi de comportament. Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face intervenţie psihologică pentru psihopatologie, în timp ce consilierul psihologic se focalizează pe optimizare şi dezvoltare personală, probleme psihologice sau de patologie somatică în care sunt implicaţi factori psihologici.
PSIHOTERAPIA este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a ) în scopul promovării sănătăţii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b ) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c ) în situaţii de risc. Interventia psihologica in psihoterapie poate avea ca obiectiv unul sau mai multe din urmatoarele: optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coacing ) ; în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc; în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară, igiena mentala ) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (tratament, prevenţie, recuperare ) ; optimizare a proceselor, legaturilor si relatiilor in cuplu si familie, grup, organizaţii.