Exista in numeroase cupluri (sau relatii intime de lunga durata ) jocuri relationale, cel mai adesea incostiente, dar care nu sunt mai putin prezente si reale in viata fiecaruia. Acestea se instaleaza si apoi se reproduc aproape automat, intr-un cotinuu infernal, producand ambilor parteneri suferinte, neintelegeri si tensiune permanenta.
Iata cateva exemple:
Jocul "Primul care adoarme il trezeste pe celalalt" este adesela practicat de cel care nu suporta ca celalalt sa nu aiba nevoie de el in fiecare clipa.
Ea sufera si gaseste insuportabil si inacceptabil ca el nu sufera, ceea ce o face sa sufere si mai tare! Evident, lui nu-i place sa o vada suferind si incepe sa sufere ca este fericit si nu sufera suficient pentru a fi capabil sa diminueze la ea suferinta pe care o are (ca el nu sufera suficient in fata suferintei ei ... ) ;
Jocul "Cine va fi cel mai nefericit dintre noi doi" are un singur raspuns: "eu".
Daca unul plange, celalalt se sprijina pe acest argument pentru a spune cat de mult este si el de plans si pentru motive mult mai intemeiate si avansate decat primul! Licitatia astfel inceputa permite unora sa dezvolte o veritabila cultura a nefericirii si necazului, care poate sa ia proportii enorme si sa invadeze tot spatiul relatiei.
Mai este si jocul " Daca nu esti de acord cu mine inseamna ca nu ma iubesti suficient sau cu adevarat!". Caci "daca m-ai iubi "cu adevarat" ar trebui nu numai sa fii de acord cu mine (si deci nu m-ai contrazice ) ci m-ai sustine (m-ai sprijini, ai merge in acelasi sens ca mine! ) . Si astfel, toata lumea poate vedea ca nu ma iubesti, pentru ca nu eziti sa ai un punct de vedere care este atat de diferit de al meu sau pe care eu nu am avut timp sa il am!"
Jocul "Daca tu spui da, eu trebuie sa spun nu!" - trebuie (! ) sa spun "nu" pentru ca altfel ceilalti vor putea crede ca sunt dependent (a ) de tine, ca nu am pareri proprii si nici o idee despre problema in chestiune sau ca tu esti cel care conduce in relatie.
Jocul "Orice ai spune, orice ai face, oricum eu cred ca este neinteresant, urat si fara valoare" - permite celui care il practica sa se ridice deasupra celuilalt. Propria sa valoare va proveni din aceasta mica diferenta care este intre propria sa nonvaloare (sabotorul sau intern inscris in el de multa vreme ) si nonvaloarea inca si mai importanta atribuita altuia.

Jocurile care pot avea loc intre doua fiinte apropiate sunt infinite. Ele sunt foarte subtile, psihologic violente, dar indetectabile in repetitia lor oarba. Este greu sa renunti la ele, sa le dejoci sau sa schimbi regulile. Cum cei doi parteneri de obicei colaboreaza inconstient pentru a le sustine, este nevoie de un al treilea, neutru, pentru a le dezactiva.

bibliografie: Jacques Salome - "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?", ed. Curtea Veche, 2012