Uneori, o parte din noi trebuie să moara înainte ca o altă parte sa se poata trezi la viaţă.


Chiar dacă acest lucru este o etapa naturală şi necesara a procesului nostru de creştere ea este, de multe ori, dureroasa sau, dacă nu ne dăm seama ce se întâmplă, confuza şi care ne dezorienteaza. De fapt, confuzia şi dezorientarea sunt adesea mesagerii care ne spun ca o schimbare are loc în noi. Aceste schimbări se întâmplă în viaţa tuturor oamenilor, pe masura ce trecem de la copilărie la adolescenţă şi dincolo. Pe masura fiecarei treceri de la o etapă la alta, ne vom găsi pe noi înşine spunand la revedere unui vechi prieten, identitatii pe care am format-o pentru a ne deplasa prin acel moment special.
Uneori ne formam aceste identităţi în relaţii sau la locurile de muncă, şi când ne dezvoltam, lasam aceste domenii ale vieţii noastre in urma. Dacă ne acordam timp să privim si sa analizam lucrurile, vom găsi că schimbarea are loc în noi. De exemplu, putem sa traversam un întreg capitol din viaţa noastră prin crearea unei armuri de protecţie în jurul nostru pentru că avem nevoie de ea pentru a ne vindeca de unele traume timpurii. Într-o zi, totusi, am putea sa ne regasim traversati de senzaţii de spatiu interior închis şi, agitati, vom dori să iesim din adăpostul de care am avut nevoie atât de mult timp; partea nouă din noi înşine nu poate fi născuta în limitele adapostului de care sinele nostru vechi a avut nevoie pentru a supravieţui.


Putem simţi un amestec ciudat de bucurie şi de tristeţe, atunci cand spunem la revedere unei parti din noi înşine pe care o lasam in urma pentru a face loc unei identitati noi în locul său. Pastrarea unui simbol de transformare (de exemplu, o pana ) poate ne reamintesca faptul că moartea şi renaşterea sunt pur şi simplu un mod natural de evoluţie.

Putem sa ne supunem acestui proces, permiţându-ne eliberarea de sinele nostru trecut cu mare dragoste şi recunoştinţă, pentru a ne regasi primitori, cu mintea şi inima deschise, gata pentru următoarea noastra perioada de viaţă.