Mecanismele de apărare care ne-au ajutat în trecut, poate ca nu se mai potrivesc acum şi trebuie modificate, adaptate, inlocuite, actualizate conform starii noastre din prezent si locului in care ne aflam pe drumul vietii.

Avem cu totii mecanisme de apărare pe care fiecare ni le-am dezvoltat în timp, pentru a ne apara de suferinta, de multe ori fără a fi conştienţi de ele. Dar acum, cand uneori ne lovim din nou de stress si greutati, le repetam tot pe acestea, déjà invatate, chiar daca in anumite situatii chiar ne dam seama ca nu sunt cele mai de ajutor solutii pe care le avem. Intr-o anumita masura, este un comportament si un tip de raspuns oarecum adaptativ. Dar noi avem capacitatea de a face mai mult de atat, cel putin pentru binele nostru. Avem capacitatea de a ne depasi modelele de comportament si obiceiurile rigide, care nu ne mai ofera ajutorul de care avem nevoie pentru a lupta cu dificultatile.

Putem face alegeri noi care ne permit să descoperim adevarul lucrurilor uitate.

Cele mai multe dintre mecanismele noastre de aparare au fost dezvoltate în copilărie, incepand inca de la momentul in care am realizat ca daca plângem vom obtine atenţia râvnita. Metode pasive agresive de comunicare ne-au permis poate sa obtinem ceea ce avem nevoie, fără a fi certati, pedepsiti sau luati in ras, aşa ca am învăţat incet-incet pe nestiute sa evitam să fim directi şi sinceri – dar neajunsul cel mai mare, cealalta fata a monedei, pe langa aspectul adaptativ si de autoaparare psihica, este ca astfel am invatat sa ne evitam si pe noi insine.
Unii dintre noi poate s-au refugiat cu totul în vieţile altora, descoperind mereu noi metode de a direcţiona atenţia de la noi înşine în întregime catre ceilalti. Proiectarea propriilor probleme in mediul exterior, fara ca astfel sa le mai “ vedem” ori "salvarea" altora de ei înşişi pot fi modalităţi eficiente pentru a evita se ocupăm de problemele noastre. Iar atunci când, in acest fel, oamenii din jur sunt cu adevărat ajutati de acţiunile noastre, noi primim ca bonus acea senzaţie amagitoare de a fi “erou”.

Dar, în timp ce apărarile pot ţine departe de noi lucrurile pe care ne temem, pot de asemenea, sa tina departe si lucrurile bune.

Atunci când putem de pune aceste arme – lasand garda putin mai jos in mecanismele noastre de apărare - suntem liberi să ne folosim "mâinile" - mintea si inima - pentru a directiona energia astfel deblocata in scopul cresterii si dezvoltarii, in loc de a o mentine “pe loc” in scopul autoapararii.