Este nevoie să fim intr-adevar dispuşi să se scufundam in noi insine, la un nivel profund, pentru a simţi si a intelege cu adevărat ceea ce este dedesubt. Ajungand acolo ne vom descoperi liberi.

Există momente când ne dam seama ca noi înşine suntem cei care luptăm cu gândurile şi emoţiile noastre.
Putem simţi că ceva trebuie facut într-un anumit fel sau chiar deloc, sau poate vedem anumite situatii numai in alb si negru.
Dar viaţa nu este asa, caci tocmai modul în care noi percepem si interpretam propria experienţa este cauza furtunilor interioare. Cand devenim conştienţi de faptul că lupta pe care o ducem este cu noi înşine, ne putem îndrepta atenţia catre cauzele acestui lucru, pentru a rezolva problema, dar este nevoie să fim dispuşi să privim unde intr-adevar se duce lupta si sa fim dispusi sa intram in contact cu ganduri si emoţii care pot fi dureroase la inceput, care ne pot crea disconfort, ne pot face sa ne punem anumite intrebari, despre noi, despre lume, despre viata, si pe care in mod obisnuit, de aceea tocmai le si evitam.
Apoi, putem alege sa ne deschidem cu adevărat catre noi înşine pentru a asculta si intelege toate raspunsurile la aceste intrebari si pentru a evalua toate optiunile pe care le avem.
Atunci când suntem dispuşi să acceptam si sa evaluam toate posibilităţile, putem intelege că există loc pentru mai mult decât ne imaginam noi. Vom realiza ca poate numai intelegerea limitata a unor lucruri este cea care ne conduce uneori la rezistente autodistructive si la alegeri "prin evitare".
Poate ca nu am fost inca dispuşi să experimentam sentimentul de pierdere, confuzie, teama sau chiar bucurie pentru un motiv sau altul, dar atunci când ne dăm seama că doar înţelegerea noastră a fost limitata ne vom da voie sa ne cream un spatiu suplimentar pentru a primi aceste emotii in viata noastra.
Deschiderea poate face sa ne simtim ca si cum am abandona tot ceea ce am crezut pana atunci. Dar, în acelaşi timp, este un act de putere şi curaj, pentru că este o alegere conştientă care o facem cu voinţa.

Este o mână intinsa catre noi insine.
"ƒ
Unul din marile paradoxuri ale vieţii este acela că lucrurile pe care nu dorim sa le privim si sa le (re ) cunoastem în noi înşine sunt tocmai lucrurile pe care avem nevoie sa le examinam mai atent în scopul de a intra intr-un contact real cu noi insine, pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a ne implini cu adevarat.

Uneori chiar sentimentele de fugim sunt comorile de energie şi inspiraţie îngropate in noi si le putem vedea numai dacă suntem dispuşi să ne uitam in directia lor.

Aceste sentimente au multe forme, de la imagini ciudate sau fragmente de informaţii din vise recurente ori de sentimente care se ridica la suprafata aparent fără un motiv. Indiferent de forma în care vin şi indiferent de cât de înfricoşătoare par la prima vedere, ele sunt tocmai mesagerii care ne aduc informaţiile care avem nevoie pentru a creste si a ne dezvolta.

Acolo, in teritoriile din noi înşine catre care nu dorim sa ne intoarcem privirea, există emoţii care trebuie aduse la suprafata. Emotiile blocate neprelucrate, ne privează de o sursa importanta de energie psihica pe care altfel am putea sa o folosim pentru a creste si a ne dezvolta.

Daca nu ne simţim destul de puternici putem începe acest proces al descoperirii interioare cu ajutorul unui terapeut care ne poate sustine, oferindu-ne curajul de a privi catre toate părţile din noi înşine, cu înţelegere, caldura si acceptare.

Nu suntem singuri in intuneric, uneori avem numai nevoie sa ne descoperim propria lumina si propriul echilibru interior.