Comunicarea este adesea ceea ce lipseste cel mai mult intr-o relatie; este de asemenea si cererea noastra cea mai importanta: a fi ascultat si inteles.
A asculta inseamna poate cel mai frumos cadou pe care putem sa il facem cuiva. Intr-un anumit fel inseamna sa ii spui: "Te inteleg, te primesc, te accept asa cum esti. Esti important pentru mine, esti interesant, sunt fericit ca esti aici. Sunt disponibil pentru tine. Ma simt atins de ceea ce esti, de ceea ce spui.".
A asculta inseamna a incepe sa taci. Ati remarcat cat de multe tentative de pseudodialog sunt pline de expresii ca: "Ah, da, este exact cum v-am zis!"; "Si eu am avut de-a face cu o situatie cam ca asta. (.. ) ". Este o pseudointelegere, o ocazie folosita de interlocutor de a vorbi de fapt despre sine. Ca sa nu mai vorbim de relatia cu copiii - rar sunt adultii care stiu cu adevarat sa asculte copiii. Stim atat de putin ce inseamna sa fii ascultat incat reducem comunicarea la partea sa pur functionala si utilitara. De indata ce un copil incearca sa exprime ceva despre trairile lui il asaltam cu intrebari, il coplesim cu explicatii, toate aceste atitudini fiind fondate pe convingerea ca singura finalitate a unui schimb este de a gasi o solutie, de a lua o decizie, de a intreprinde o actiune.
A asculta inseamna a opri micul cinema interior pentru a-i permite celuilalt sa ni se alature, sa intre in zona noastra de primire. Inseamna a pune in stare de veghe gandurile noastre, pentru a putea sa il primim mai bine, pentru a-i permite sa se simta mai bine, solicitand atentia noastra numai pentru el.
A asculta inseamna a accepta. Inseamna a lasa deoparte, provizoriu, ceea ce ne preocupa, pentru a da din timpul nostru celuilalt. Ascultarea deschisa este asemanatoare unei plimbari cu un prieten. Fiecare in pasul sau, apropiati fara a se jena, ne lasam condusi de el, ne oprim atunci cand el doreste, pornim din nou cu el, suntem aici pentru el. Aceasta inseamna sa parcurgi o bucata de drum impreuna, sa insotesti.
A asculta nu inseamna sa cauti sa raspunzi celui care se cauta. O ascultare activa trebuie sa ii permita sa se inteleaga, sa se recunoasca, sa se regaseasca in ratacirile sau labirintul gandurilor sale. Inseamna sa refuzi sa gandesti in locul sau si sa dai sfaturi. Inseamna pur si simplu sa intelegi. Inseamna sa il primesti pe celalalt fara sa judeci sau fara sa I te substitui pentru a-i spune ceaa ce trebuie sa fie.
Bineinteles, sunt multe diferente la nivelul ascultarii.
Ascultarea activa va fi cea care permite celui care vorbeste sa inteleaga in sfarsit ce a zis.
Ascultarea oglinda, cea mai rara, si deci cea mai cautata, va fi neconditionata: ea permite celui care vorbeste sa isi usureze sufletul, sa goleasca preaplinul de amar si regrete.
Ascultarea rezonanta va fi cea care va ramane deschisa si pozitiva la orice idee, la orice subiect, la orice experienta, la orice solutie, fara a interpreta, fara a judeca, lasand celui care se expima timpul si spatiul sa isi gaseasca vocea si mai ales, calea sa.
A asculta inseamna poate a da celuilalt ceea ce noi nu am primit: atentie, timp, o prezenta binevoitoare. Invatand sa ii ascultam pe ceilalti vom invata sa ne ascultam mai bine si pe noi insine, corpul nostru, emotiile noastre.
(dupa J. Salome - "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?" )