Persoanele deprimate resimt tristeţe mai tot timpul şi renunţă la din ce în ce mai multe activităţi pentru că îşi pierd interesul pentru ele, sau pur şi simplu pentru că nu mai resimt nici un fel de plăcere făcându-le. În depresie apar şi o serie de simptome fiziologice, cum ar fi: creşterea sau scăderea apetitului, insomnia sau hipersomnia, agitaţia sau lentoarea psihomotorie, oboseala, lipsa de energie, diminuarea capacităţii de gândire sau de concentrare. A. Beck, părintele psihoterapiei cognitive, mărturisea că este intrigat de acest paradox al depresiei: o tulburare care sfidează legile naturii - înstinctul de conservare, înstinctul matern, instictul sexual sau cel al plăcerii; O tulburare în care dorinţele umane normale sunt anihilate, şi în care chiar funcţii biologice vitale, cum ar fi mâncatul sau somnul, sunt atenuate. Când suferă de depresie, oamenii tind să se învinovăţească aproape pentru orice, îşi spun că sunt inutili şi îşi pun la îndoială propria valoare. Şi indiferent de realizările lor profesionale sau personale, indiferent ce le spun cei din jur, convingerea lor rămâne neschimbată. Distorsiunile cognitive sunt foarte puternice în depresie şi sunt foarte rezistente la schimbare. De foarte multe ori sunt încălcări flagrante ale evidenţei - însă privind lumea prin valul depresiei, persoana nu conştientizează lucrul acesta. Aşa cum o tânără anorexică se poate consideră grasă la 40 de kg, aşa şi în depresie realitatea este adesea deformată. Într-un episod depresiv oamenii îşi pierd speranţa că lucrurile pot fi mai bune. Îşi pierd speranţa că pot ieşi din starea această de profundă tristeţe şi nici nu îşi mai pot imagina un viitor. În aceste momente dificile, se gândesc din ce în ce mai des la moarte şi uneori au idei suicidare. Desigur, persoanele care suferă de depresie nu au neapărat toate simptomele menţionate mai sus. La fel cum nu toate persoanele care suferă de depresie sunt afectate în aceaşi măsură de această tulburare. Pentru a înţelege depresia, şi în general probleme psihologice, este util să ni le imaginăm ca pe un continuum, de la o intensitate scăzută la una puternică. Dacă depresia este una uşoară sau moderată, este indicat ca oamenii să se adreseze cât mai repede unui specialist, pentru a evită complicaţiile. Studiile arată că în timp, evenimentele "necesare" pentru a declanşa un episod depresiv sunt tot mai scăzute în intensitate. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană a avut mai multe episoade depresive (netratate corespunzător ), cu atât creşte probabilitatea să aibă un alt episod depresiv, chiar şi atunci când se confruntă cu evenimente negative cu intensitate scăzută. Pe lângă o serie de simptome ce pot fi cu uşurinţă descrise, depresia este de multe ori o grea încercare pentru cel suferind - o stare de tristeţe şi disperare ce pare că nu se mai termină. Este foarte important să înţelegem că persoană depresivă trăieşte realmente o dramă interioară şi nu reuşeşte să găsească o soluţie. Dacă ne gândim că toată informaţia este trecută printr-un filtru negativ al gândirii, capacitatea de concentrare este scăzută şi mai adăugăm şi problemele de somn, este uşor de înţeles că dificultatea de a ieşi din depresie nu este un "eşec al voinţei"! Dacă recunoaşteţi la dumneavoastră câteva dintre simptomele de mai sus, nu ezitaţi să cereţi ajutor. Dacă aţi suferi de pneumonie, cel mai probabil, aţi merge urgent la doctor pentru tratament. De ce nu aţi face acelaşi lucru şi când vine vorba de sănătatea dumneavoastră psihică?