Cu toţi simţim "emotii" sau "fluturi în stomac" în situaţiile în care performanţa ne este evaluată, la un interviu de angajare sau când trebuie să susţinem o lucrare în faţă unei audienţe. Ni se poate întâmplă să fim mai reţinuţi şi mai atenţi la felul în care ne prezentăm când întâlnim persoane noi sau persoane pe care le admirăm şi am dori să le facem o primă impresie cât mai plăcută. O oarecare anxietate în astfel de contexte este normală şi probabil că fiecare dintre noi a simţit-o. Însă oamenii cu anxietate socială nu resimt doar o oarecare teamă, ci o frică intensă sau chiar spaimă în majoritatea situaţiilor sociale. Manifestă o teamă excesiva faţă de posibilitatea de a fi evaluat negativ de către ceilalţi, le este teamă că ceilaţi să nu îi considere lipsiţi de inteligenţă, inadecvaţi sau incompetenţi. Ei cred că atrag atenţia celor din jur în situaţii sociale şi se tem că ar putea face greşeli în public care îi vor pune într-o postură jenantă, determinându-i pe ceilaţi să îşi facă o părere proastă despre ei. Ajung astfel să aibă sentimente de jenă, umilinţă, sau ruşine. Multe lucruri care pot părea banale, cum ar fi mâncatul la un restaurant, pot fi un adevărat chin pentru persoanele cu anxietate socială. Gândiţi-va cum v-aţi simţi dacă toată lumea v-ar urmări când aţi mânca - ar observă felul în care folosiţi tacâmurile, felul în care duceţi mâncarea la gură, felul în care mestecaţi, înghiţiţi şi desigur, v-ar critică aspru fiecare gest sau greşeală. Probabil că nu v-aţi simţi foarte confortabil. Aşa se poate simţi o persoană cu anxietate socială, că şi cum ar fi în lumina reflectoarelor. Poate fi atât de atentă la fiecare mişcare pe care o face, la fiecare modificare fiziologică pe care o percepe şi poate consideră că cea mai mică greşeală sau cel mai mic semn al anxietăţii va fi observat şi sancţionat de către cei din jur. Chiar şi atunci când ceilalţi îi lăuda sau le fac un compliment, ei se pot simţi copleşiţi de această atenţie pe care o primesc şi se pot simţi foarte inconfortabil. Într-o situaţie socială, anxietatea poate escalada în aşa măsură încât să ia formă unui atac de panică. Alteori se întâmplă ca persoanele cu fobie socială să aibă un atac de panică doar când anticipează sau retrăiesc o situaţie socială. Drept urmare poate să apară o teamă secundară, teama de a suferi un atac de panică. Gândul că ar putea avea toate simptomele fiziologice din atacul de panică - transpiraţii, palpitaţii, tremor, senzaţie de greaţă, ameţeală sau leşin - este greu de suportat şi induce o anxietate puternică. Atacul de panică este văzut ca pierderea controlului asupra corpului şi a reacţiilor emoţionale a€Â" mai ales asupra anxietăţii. Presupune vulnerabilitate în faţă altora. Persoanele care suferă de anxietate socială îşi dau seamă că frica lor este exagerată. Nu ştiu însă cum să îşi menţină anxietatea sub control, aşa că de cele mai multe ori pur şi simplu evită situaţiile sociale. Anxietatea fiind atât de intensă, ei îşi doresc doar să fugă, să scape din situaţie, chiar dacă sunt conştienţi că evitarea nu este în beneficiul lor. Ei îşi doresc să aibă curajul să vorbească cu ceilalţi, şi-ar dori mai mulţi prieteni şi relaţii mai strânse oamenii, însă frică îi paralizează în încercările lor. Anxietatea nu este prezentă doar în situaţiile sociale, ea le anticipează şi apoi le urmează. Doar gândul că urmează un eveniment social poate crea o anxietate puternică, cu zile sau chiar săptămâni înaintea acestuia. Persoana îşi va aduce aminte de experienţele trecute negative, în care a simţit ruşine, umilinţă şi jenă. Se concentrează excesiv şi exclusiv pe aspectele negative ale situaţiilor trecute, se va gândi la cât de inadecvată a fost în acele situaţii şi cât de critici au fost ceilalţi la adresa sa (chiar dacă lucrurile nu au fost aşa în realitate ) . Persoana se îngrijorează tot mai mult, anxietatea devine tot mai intensă şi este foarte probabil să evite un eveniment social pentru a nu trăi din nou această experienţă percepută că fiind umilitoare. Situaţiile sociale care nu pot fi evitate sunt suportate cu mare dificultate. În timpul unei interacţiuni sociale, atenţia va fi concentrată involuntar pe stimuli negativi. Atenţia va fi concentrată pe propria persoană, pe reacţii fiziologice, comportamentale şi emoţionale. Orice semn al anxietăţii (transpiraţie palmelor, tremorul, vocea tremurată, etc. ) va fi interpretat în manieră catastrofică, ca şi cum acesta ar fi observat de ceilalţi, ar deveni element al evaluării negative şi ar fi "groaznic!". Această interpretare catastrofică va duce la creşterea anxietăţii odată cu toate reacţiile fiziologice care o însoţesc. O parte din resursele atentionale sunt concentrate pe stimulii negativi din exterior. Persoană cu anxietate socială va scana şi va identifica rapid orice emoţii/comportamente negative ale celorlaţi şi va consideră că acestea au apărut din cauza sa. Dintr-un grup, va fi identificată rapid persoana mai plictisită sau mai încruntată. Mai mult, atenţia fiind concentrată doar pe stimulii negativi, persoana cu anxietate socială nici nu are ocazia să remarce informaţiile care îi infirmă temerile - poate că sunt persoane care îi zâmbesc, care o plac, însă din păcate acestea nici nu sunt observate! În anxietatea socială apar şi o serie de comportamente inhibitorii: postură rigidă şi ţeapănă, expresie faciala încordată, bâlbâială, încapacitatea de a găsi cuvintele potrivite, probleme în a articula, etc. Ei conştientizează aceste comportamente însă nu ştiu cum să le controleze. Le vor interpreta că semne ale inferiorităţii sau incapacităţii lor sociale şi vor fi convinşi că ceilalţi le observă şi că îşi creează o părere proastă despre ei. Şi lucrurile nu se opresc aici, o interacţiune socială va fi reanalizată mult timp. Memoria selectivă se va concentra pe aspectele negative ale interacţiunii sociale, care vor fi cu mult amplificate. Oamenii cu anxietate socială pot rumina mult timp în legătură cu un eveniment social, retrăind umilinţa şi ruşinea simţită atunci. Pot sta noaptea ore întregi reamintindu-şi interacţiuni sociale considerate dezastruoase. Deşi îşi doresc relaţii mai apropiate cu cei din jur nu reuşesc să la aibă şi ajung să sufere foarte mult din cauza asta. Anxietatea socială poate afecta şi performanţă şcolară, productivitatea în muncă şi ascensiunea profesională. Oameni foarte talenti pot rămâne în slujbe mediocre pentru că nu reuşesc să fie asertivi şi să discute cu şefii lor sau să caute ceva mai bun. Studiile arată că persoanele cu anxietatea socială caută mai rar ajutor specializat. Însăşi natură anxietăţii poate fi responsabilă pentru procentul mic de persoane cu anxietate socială care apelează la psihoterapie. Este important să ştiţi că psihoterapia vă poate ajută să vă îmbunătăţiţi semnificativ viaţă socială. Probabil nu veţi deveni orator în câteva luni, dar veţi putea vorbi mai uşor cu oamenii din jurul dumneavoastră.