Emoţiile sunt reacții afective care ne individualizează, ne spun cine suntem și ne pun în relație cu lumea  exterioară. Sunt mișcari care se nasc în interiorul nostru și ne călăuzesc în existența noastră, amintindu-ne  ceea ce ne place sau ceea ce detestăm. Deorece viața noastră emoțională este strâns legată de cea  relațională, împartașirea emoțiilor ne permite să ne simțim aproape unii de alții. În ceea ce privește  universalitatea acestor manifestări, emoțiile ce pot fi recunoscute de către orice persoană de pe această  planetă sunt: frica, furia, tristețea și bucuria.

    Atunci cand vorbim despre furie, este important să nu o confundăm cu violenţa sau cu puterea manifestată  asupra altcuiva. Furia, ca emoție funcțională, apare ca o reacție necesară și firească față frustrare și  nedreptate. Ne ajută la păstrarea granițelor noastre în plan fizic, psihologic, social și totodată, ne  conferă energia necesară în a ne apara drepturile și a ne afirma pe noi înșine. Ne oferă șansa de a ne  armoniza relațiile cu ceilalți tocmai pentru că ne avertizează atunci când nevoile noastre fizice și  psihologice nu sunt respectate.

    Impulsul de a ne înfuria face parte din zestrea noastră genetică și este o expresie biologică a promptitudinii.  Scopul furiei este acela de a ne “repara din interior”. Are rolul de a ne conferi resursele necesare pentru a ne  descurca în mediul în care trăim, în special atunci când ne simţim răniţi, frustraţi sau nesiguri.

    Exprimarea sănătoasă a furiei presupune, ca prim pas, adoptarea unei atitudini care sa aibă la bază  contemplarea. Cele mai edificatoare definiții ale contemplării sunt următoarele:

  “A acorda atenție într-un anume mod: cu intenție, în momentul prezent și fără judecăți de valoare” – Jon Kabat - Zinn

 “Conștientizarea fără judecăți de valoare a ceea ce este, prin experiență directă și imediată” – Oxford English  Dictionary

   Contemplarea este acel mod de a ne raporta la noi înșine și la lumea din jur ce presupune a fi pe deplin conștient în  a trăi în  momentul prezent, de a nu aplica judecăți de valoare, de a fi tolerant și deschis. Premisa unei  astfel de atitudini este adoptarea unei poziții de egalitate în ceea ce priveste drepturile noastre ca ființe umane, pe care este necesar să ne-o recunoastem și să ne-o asumăm: Este vorba principiul conform căruia “Toți  oamenii sunt egali în drepturi, nici o persoana nu este superioră sau inferioră, idiferent de sex, vârsta, statut  social, rol, condiție socială sau materială, etnie etc și fiecare persoana are dreptul de a trăi propriile sale emoții  și de a le exprima în relațiile cu ceilalți”.

    A nu face judecăți de valoare presupune: a nu te percepe pe tine, pe ceilalți sau situația cu care te confrunți  în termeni de inegalitate (de exemplu: bun-rău, superior-inferior ), sau printr-o evaluare globală (a descrie  o  persoană printr-un singur termen de cele mai multe ori negativ, de exemplu: prost, ratat, incompetent etc ) și nu prin descriere, acceptare și înțelegere.

    Contemplarea se referă la concentrarea de moment, “aici si acum” care în absența deschiderii la experiență și  a unei atitudinii flexibile nu poate exista. A fi contempltivi presupune să privim la "obiectul" furiei noastre, sa îl  observăm așa cum este, fară a-l judeca, să ne acceptăm și să traversăm astfel în mod constient aceasta  emoție. Acest lucru înseamnă că nu ne atasăm de ea, prin urmare, nu-i permitem să ne controleze, ci doar o  observăm și o acceptăm așa cum este.

    Forţa conştientizării susţinute constă în efectul pe care aceasta îl are asupra gândurilor și emoțiilor noastre.  Atunci când întâmpinăm haosul emoţiilor prin contemplare, conştientizarea noastră are darul de a ne calma  dezordinea şi confuzia din interior.

    Richard Davidson, psiholog la Universitatea din Wisconsin, cercetează legatura dintre emoţii și activitatea  cerebrală. Într-o lucrare recentă, el a explorat modul în care starea de contemplare comută creierul pe un mod  de funcţionare diferit. El afirma că în starea de conştiinţă normală avem reacţii emoţionale mai puternice decît  atunci cînd devenim contemplativi. După cum spune el: „Începem să gestionam o emoţie care ne perturbă  din  momentul în care devenim constienţi de ea”.

    Pasul urmator consta în exprimarea a furiei adoptând comportamentul asertiv. Exprimarea sănătoasă a  furiei bazată pe asertivitate faciliteaza afirmarea și apararea propriilor drepturi fară a le nega pe ale celorlați și  fară a-i leza.

    Într-o astfel de exprimare, este de preferat să începem prin a folosi mai degrabă pronumele “eu…” în loc de  “tu esti…” (ce emite o acuzație ). Mesajele care încep cu „eu" ne pun de multe ori în dificultate, însa au avantajul  de a ne conduce spre a ne asuma responsabilitatea pentru nevoile şi sentimentele noastre. Astfel de mesaje  sunt non-manpulatorii și ne permit exprimarea unor furii îndreptăţite ce au la baza exprimarea unor trăiri  autentice şi nu presupun posibilitatea apariției unor acuzaţii. Totodată, ele ne invită să renunţăm la jocurile de  putere.  

    Pașii de urmat în exprimarea asertivă a furiei sunt urmatorii:

    - descriem și enunțăm cât mai precis situația și comportamentul care ne-a lezat: “Atunci cand …”

    - exprimăm  ceea ce simțim, emoția: “ Eu mă simt furios…”

    - împartășim așteptarile,  nevoile, motivele emotiei noastre: “pentru că…”    

    - spunem ce dorințe, cerințe, preferințe și nevoi prezente avem  de la acea persoană “și iti cer să…”, îmi  doresc să…”

     - oferim o posibilă motivație celuilalt

    De exemplu : “Când îmi spuneţi „ mai băiatule", mă simt furios pentru că simt nevoia să ştiu că mă  respectaţi, sunteţi şeful meu şi prefer să-mi spuneţi pe nume. Astfel mi-ar face mai multă plăcere să lucrez cu  dumneavoastră.”

    Deoarece exprimarea furiei este văzută de unele familii, culturi şi religii ca fiind dăunătoare, aceasta este  deseori reprimată sau transformată în ruşine, vinovăţie şi frică. Impactul reprimării asupra unei persoane  determină apariția a diverse tulburari, începand cu stresul cronic şi diferite, simptome fizice, inclusiv durere, până la  anxietate și depresie. De asemenea, studiile arată că persoanele cu dureri de cap au un deficit de  conştientizare şi exprimare emoţională, precum şi niveluri scăzute de asertivitate.

    Exprimarea sanatoasă a furiei ne aduce, pe lângă beneficiile afirmării și dezvoltării personale, sănătății fizice  și psihice, totodată, și beneficiul dezvoltării unor relatii armonioase cu cei din jurul nostru.

 În cartea sa “Puterea creativă a furiei”, Harriet Goldhor Lerner susține că “Furia este un instrument  formidabil al creşterii şi dezvoltării”. Pentru a ne menține pe cursul exprimarii emoțiilor într-un mod  favorabil, atât nouă cat și al celorlalți, este necesar sa rămânem în contact cu noi înșine şi să ne punem  aceste întrebări din când in când : Cine sunt eu? Ce vreau? Care este nevoia mea acum?