Răspunsul este simplu, da, ne poate ajuta. Și în această sintagmă cred că stă tot adevărul "ne poate ajuta" așa cum ne poate ajuta orice altă tehnică, psihoterapeutică sau nu. La fel ne poate ajuta și psihoterapia cognitiv-comportamentală, și înlocuirea țigărilor cu plasturii cu nicotină sau cu țigara electronică, ideea este că nici o terapie nu face ceva în locul nostru. Mai mult de atât, psihoterapeutul este doar un ghid care, cu ajutorul unor metode, poate să ajute clientul să facă unele schimbări dorite de acesta. Iar acest lucru este valabil pentru orice fel de terapie nu numai pentru renunțarea la fumat.  

De la început ar trebui să ştim că renunţarea la fumat nu este uşoară, dar posibilă. Fumatul este asociat cu un mijloc de relaxare, de reducere a anxietăţii şi de inhibare a furiei. De asemenea, fumatul poate fi asociat, în unele cazuri, cu depăşirea timidităţii în societate.  

Cel mai important lucru în renunțarea la fumat este motivația celui care vrea să se lase de fumat: să vrea într-adevăr să renunțe la fumat, iar pentru a ajunge la această motivație trebuie să vadă exact de ce vrea să se lase de fumat, care e motivația lui personală de a renunța la țigări. Și bineînțeles că pentru fiecare, această motivație poate să difere: probleme de sănătate, frica de a nu se îmbolnăvi de cancer sau alte afecțiuni cauzate de fumat, mirosul neplăcut al celor care fumează, al hainelor acestora, al locuințelor în care se fumează, motivații financiare, deși aceasta este o motivație destul de slabă ca și efect asupra renunțării la fumat, și alte motive mai mult sau mai puțin personale.

O motivație ca, de exemplu, "aș vrea să mă las de fumat pentru că prietena/prietenul mea/meu îmi cere asta", sau poate o altă persoană semnificativă din viața mea îmi pretinde lucrul acesta. Câtă vreme acea cerință nu este interiorizată și asumată de persoana în cauză, va fi destul de dificil să se lase de fumat. Deci, primul pas în demersul renunțării la fumat este stabilirea motivației clare de ce vrem să ne lăsăm de fumat.

Este bine să cunoaștem faptul că renunțarea la fumat are mai multe componente, iar abordarea pe care o vom urma ar trebui să se adreseze tuturor aceste componente. ​​

Prima ar fi componenta organică sau dependența de nicotină de care este cel mai ușor de scăpat. Atenție! am zis "cel mai ușor" și nu că este ușor. Aportul de nicotină se poate face și pe alte căi, plasturi sau țigara electronică, diverse spray-uri care conțin nicotină, gumă de mestecat cu nicotină. Însă această dependență chimică a organismului de nicotină nu este atât de puternică ca și dependența de droguri, de exemplu.

Conform studiilor se zice că nicotina se elimină din organism în 24 ore, iar dependența de nicotină dispare în 5-6 zile. Deci, asta ar însemna că dacă timp de 5-6 zile nu ai fumat sau nu ai folosit orice alt produs care conține nicotină, ești vindecat, nu mai ești dependent de nicotina din țigări. Dar, de obicei, nu se întâmplă așa... De ce? Din cauza celorlalte componente care sunt mai greu de gestionat.  

Una dintre ele este componenta comportamentală. Ca fumător ai un anumit comportament care practicat cu regularitate, zi de zi, timp de mai mulți ani, intră în ritualul zilnic. Și ne place sau nu, rutina, obișnuința ne oferă un grad crescut de siguranță, de comoditate, există un echilibru care ne oferă acest confort zilnic de care avem nevoie. În momentul în care dorim să ne lăsăm de fumat, normal că rutina noastră zilnică se schimbă, confortul diminuă sau dispare, cafeaua de dimineață nu mai poate fi însoțită de cele două-trei țigări și de o mică bârfă, lipsa țigării de după prânz nu ne mai oferă relaxarea de care avem nevoie, iar lipsa țigării înainte de a intra în pat seara ne facem să fim agitați și poate provoca chiar dificultăți de adormire, etc.

​​   În afară de rutină, s-a constatat că și anumite gesturi, sau mai bine zis lipsa efectuării gesturilor care însoțesc comportamentul de fumător duc la un anumit disconfort, la o anumită nervozitate. De aceea, au apărut la un moment dat pachete de țigări confecționate din alte ierburi și nu din tutun, tocmai pentru a elimina țigările adevărate dar a întreține comportamentul și gestica de fumător. Sincer, nu a fost o idee prea strălucită pentru că nu au avut succes. le găsiți și acum la casele de marcat din supermarketuri. Motivul a fost acela că, prin faptul că fumai o țigară care mirosea diferit treceai printr-o stare de frustrare și mai mare decât dacă nu fumai deloc.

Dacă se acționează asupra acestei componente combinat cu cealaltă de dependență organică, se poate ajunge la renunțarea totală la fumat.

Cea de-a treia componentă este dependență psihică. Aceasta este, de fapt, cea care ne definește ca fumători sau nefumători. Dependența psihică se referă la stările emoționale în care simțim nevoia de a fuma, fie ea tristețe, exuberanță, nervozitate, anxietate, situații noi, etc. ​​   Aici trebuie văzut de la caz la caz cum se poate gestiona emoția respectivă, starea psihică care ne face să ne aprindem o țigară, altfel decât apelând la tutun.

Aici pot interveni diferitele abordări psihoterapeutice, și hipnoterapia este una dintre aceste abordări. Dependența psihică este cauza cea mai frecventă a recidivelor. Pentru că, în afară de a renunța la fumat pe termen scurt, unele persoane găsesc destul de dificil de a renunța la fumat pe termen lung. Și foarte des se întâmplă ca după o perioadă de renunțare totală la fumat, să ne apucăm din nou de țigări. ​​

O altă componentă este cea socială. Mulți dintre noi fumăm în contexte sociale, întruniri, petreceri, cu prietenii ceea ce oferă la fel o stare de bine, de comuniune. Studiile arată că componenta socială este și ea importantă, dar nu una dintre cele mai importante.  

Și acum cum putem renunța la fumat fără frica recidivei? Desigur cu ajutorul hipnoterapiei. Ceea ce e e necesar la începutul terapiei este, așa cum am spus, de a avea o motivație clară pentru care vrem să renunțăm la fumat. Odată stabilit acest lucru putem căuta un hipnoterapeut și programa o ședință. Clarificarea motivației pentru care vreți să renunțați la fumat se poate face și în prima ședință cu terapeutul. 

Una dintre întrebările adresate adesea de clienții mei a fost aceea dacă momentul începerii terapiei trebuie să coincidă cu momentul în care ne luăm adio de la țigări. Răspunsul este, în marea majoritatea cazurilor, nu. Momentul în care renunțăm la țigări este ales cu grijă de client după discuțiile cu terapeutul și acesta este, de obicei, cam la 2-3 săptămâni de la începerea terapiei. Acest termen poate fi mai scurt sau mai lung în funcție de fiecare persoană.

Cu toții am auzit desigur povești extraordinare cu cineva care are un unchi, o mătușă, un bunic sau vecin care, cu o voință de fier, a aruncat țigările la coș, și a zis  de mâine nu mai fumez, și iată că au trecut 20 de ani de atunci și nu a mai pus țigară în gură. Acum mă iertați că trebuie să spulber misterul, dar vă asigur că nu se întâmplă chiar așa. Cu siguranță că acea persoană se gândea de ceva timp să se lase de fumat, adică a făcut ceea ce am numit noi mai sus, așa zisă pregătire, iar momentul când a aruncat țigările de fapt, a fost momentul pe care și l-a ales de a spune adio țigărilor. Așa că să nu ne amăgim că există astfel de superoameni care pot și noi care nu putem. Fiecare dintre noi poate face această schimbare benefică în viaţa noastră. Folosirea hipnozei în renunțarea la fumat este o metodă foarte eficientă. ​​  

 Inducerea transei aduce o stare de relaxare profundă, în transă se pot lucra asupra tuturor componentelor renunțării la fumat, asupra cauzelor emoționale care au dus în primul rând la fumat. O parte importanță a hipnoterapiei este întărirea eului, creșterea încrederii în propria persoană. De asemenea, în starea de transă se poate folosi tehnica imageriei dirijate, în care clientul se vede pe sine după ce a reuşit să renunţe la fumat, liber de domnia tutunului. Clientul poate fi instruit ulterior să practice autohipnoza pentru a maximiza efectele hipnoterapiei din cabinet.

Există mai multe abordări ale problemei fumatului prin hipnoză, unele care implică o singură şedinţă (H. Spiegel, 1970 ), altele care implică 3 şedinţe (Elkins şi Hasanrajab, 2004 ), sau 5 şedinţe (H. Watkins, 1976 ). Desigur, cu cât sunt mai multe de şedinţe rata de succes este mai mare. În opinia mea, cred că sunt necesare atâtea şedinţe de câte are nevoie clientul ca să observe o schimbare, care pot fi una, 3, 5 sau mai multe.

Prezint în continuare un exemplu de tehnică de imagerie dirijată cu proiecţie în viitor:

"Gândeşte-te pentru o clipă ce ar însemna să fii nefumător... acum vizualizează două şosele: o şosea pe care te poţi imagina în viitor dacă te laşi de fumat... gândeşte-te la beneficiile sociale şi la cele legate de sănătate. Iar acum imaginează-te un drum pe care te vezi în viitor, dacă nu eşti cu adevărat motivat să te laşi de fumat... Alegerea este a ta. Pe ce drum vei merge? Te gândeşti sau te temi că nu te vei putea lăsa de fumat? Dacă ţi s-ar promite un milion de dolari ca să te abţii timp de un an, crezi că ai putea face asta? Întrebarea pe care doresc să ţi-o adresez este dacă sănătatea ta valorează un milion de dolari. Închide ochii acum şi spune-ţi care sunt motivele pentru care trebuie să te laşi de fumat... Te vezi mergând pe drumul sănătăţii şi stării de bine ca nefumător. (Lynn et. al., 1994, p. 562 )."

Bibliografie: 1. Hawkins, Peter J. - "Hipnoza şi stresul", Editura Polirom, 2009; 2. Barabasy, A, Watkins, John G. - "Tehnici de hipnoterapie", Editura Polirom, 2011.