Responsabilitatea se naşte odată ce copilul înţelege consecinţele acţiunilor lui. Într-o primă fază, dorinţa de a explora îi dă ocazia să afle ce îi place şi ce nu, ce e interesant şi ce e enervant. Toate astea doar observând răspunsul mediului la acţiunile lui. Acest gen de învăţare o vom numi consecinţa naturală, deoarece educarea impulsului se reglează de la sine, atunci când copilul întră în contact cu mediul.

Dar de multe ori, părinţii nu au nici timp şi nici posibilitatea să-l lase pe cel mic să exploreze singur tot. Mai ales atunci când se poate expune pericolelor. Dacă nu ar strânge de pe jos piunezele împrăştiate într-una dintre expediţiile lui în bucătărie, s-ar înţepa, dacă s-ar urca singur pe scaun, ar cădea, sau dacă şi-ar dezlănţui emoţiile mereu aşa cum i-ar veni, atunci viaţa lui ar fi pusă în pericol nu numai fizic dar şi emoţional. În astfel de situaţii, copilul are nevoie de ajutorul unui adult care înţelege bine ce se întâmplă, protejându-l şi oferindu-i repere clare despre lumea în care trăieşte. Acest gen învăţare o vom numi consecinţa logică, deoarece educarea impulsului vine în urma deciziei pe care o ia adultul de a-l preteja pe cel mic de riscurile pe care încă nu le poate anticipa.

Prin consecinţa naturală şi logică, copiii înţeleg efectele alegerilor lor şi îşi dezvoltă voinţa un pic câte un pic. Nu dintr-odată şi bineînţeles, nu pentru orice situaţie. Aşdar, mai jos, am să descriu cum poate fi folosită consecinţa pentru a-l ghida pe copil să cunoasc mediul, simţind pe de-o parte o voce fermă şi pe de altă parte o praţ cald şi iubitor.

Am zis aşa:

Consecinţa naturala - cea care nu este influenţată de nimeni din exterior (dacă copilul sare din pat, cea mai probabilă consecinţa naturală va fi o lovitură la fund şi o sperietură serioasă ) ;
Consecinţa logică - se referă la regulile şi limitele puse de părinţi/educatoare pentru bine copilului (în cazul în care cel mic mai sare şi altă dată din pat deşi s-a lovit sau încă nu s-a lovit dar nici nu percepe riscul, consecinţa este stabilită de adult: nu te mai joci în pat sau în camera respectivă ) .
Cum folosim consecinţele naturale şi logice:

1.Identificăm motivele pentru care copilul are un comportamant negativ
Un motiv ar fi să îţi capteze atenţia
Să câştige putere în relaţia cu tine sau cu alt copil
Pentru că nu se simte bine emoţional
Află a cui e problema
Dacă este problema copilului e de preferat să laşi să experimenteze consecinţa naturală. Dar dacă este "problema" adultului (copilul nu pune jucăriile la loc ) se aplică consecinţa logică.

2.Oferă-i posibilitatea să aleagă
Exemplu: te rog să pui jucăriile la locul lor. Dacă nu vei face asta va trebui să le pun în altă parte până mâine şi ştiu că vrei să te mai joci cu ele şi mai târziu, dar asta nu va fi posibil dacă nu le pui la locul lor acum. Tu alegi ce faci.

3. Rămâi ferm
Dacă copilul alege o consecinţă rămâi cu ea. E foarte important să perseverezi pentru a avea rezultate.

4. Vorbeşte cu copilul despre alegerile pe care le poate face într-un mod pozitiv.
Luam din nou exemplu de mai sus şi îl reformulăm pozitiv: Mi-ar plăcea să mai poţi să te joci mai târziu cu jucăriile astea. Hai să le strângem în cutii chiar acum ca să te poţi juca cu ele după ce mâncăm. Ştiu că îţi place mult să te joci cu ele, dar dacă le laşi pe jos, s-ar putea să dispară cum s-a mai întâmplat şi altă dată.

5. Anunţă copilul când a realizat un lucuru bun
Dacă pune jucăriile la loc atunci când îi vorbeşti despre consecinţa nerespectării regulilor.

6. Când este posibil, lasă copilul să decidă consecinţa, astfel va respecta mai usor regula deoarece a fost parte din echipa care a stabilit consecinţa şi asta îi face să respecte regula mai mult.

7. Cum foloseşti corect consecinţele logice:

Aplicarea consecinţelor logice presupune să iei în considerare drepturile ambelor părţi şi să le respecţi.
Consecinţa logică este legată de comportament sau de situaţia emoţională a copilului.
Consecinţa logică nu etichetează sau critică.
Consecinţa logică este legată doar de comportamentul prezent şi viitor.
Este aplicată într-o manieră caldă fermă dar prietenoasă.
Oferă copilului posibilitatea de a alege.

Am observat din practica mea în cabinet că deşi părinţii ştiu foarte bine ce înseamnă să fie responsabili, adesea le e dificil să le arate copiilor acest lucruri într-un mod cald dar ferm. Astfel că, dacă te simţi nesigur pe tine sau ai nevoie de îndrumare în relaţia cu copilul tău apelează la o şedinţă de consiliere psihologică. Un părinte care ştie ce are de făcut cu copilul său e un părinte liniştit. Contactează-mă: 0722 724 585 | raducan.anca@gmail.com