”Dacă tu crezi că poţi sau nu poţi probabil ai dreptate.” Henry Ford

Încrederea în sine înseamnă să gândeşti că poţi reuşi. Cu încredere, poţi zbura foarte sus, fără ea, vei simţi mereu că ai fi putut face mai bine. Şi pentru persoanele cu o stimă de sine înaltă, există anumite sarcini care le depăşesc, dar ele pot trece repede peste eşec, deoarece cred în ele însele, se cred mai inteligente, mai amuzante şi tind să fie mai sănătoase.

Ce este stima de sine şi cum arată persoanele cu stimă de sine ridicată sau scăzută sunt aspecte pe care probabil marea majoritate le cunoaştem sau ne-am informat în legătură cu ele. Însă important este dacă putem ajuta cu ceva copilul nostru să aibă o stimă de sine ridicată şi mai ales cum putem face noi acest lucru ca şi părinţi pentru el.

De cele mai multe ori avem tendinţa de a fi foarte grijulii şi foarte atenţi în ceea ce priveşte comportamentele şi acţiunile copiilor noştri şi din prea multă ”dragoste” începem să folosim din ce în ce mai des negaţiile în dialogul nostru. V-aţi întrebat de câte ori pe zi repetaţi ”Nu ai voie să pui măna! Nu deschide dulapul! Nu alerga prea repede! Nu vorbi la masă! Lasă, nu lua tu scaunul, te loveşti!”. Copilul este curios, experimentează şi este dornic de a cunoaşte mediul în care trăieşte. Este inocent şi nu are frică, el pur şi simplu se joacă şi vrea să te ajute. Rezultatul acestor ”Nu face…nu pune mâna…nu alerga…nu…” se oglindeşte în sentimentul eşecului pe care copilul îl dezvoltă ca urmare a invalidării noastre inconştiente asupra abilităţilor lui de a putea sau nu să întreprindă anumite acţiuni.

O atmosferă plină de critică în care copilul se simte respins şi neglijat de ceilalţi sau este comparat frecvent, în mod nefavorabil, cu fraţii lui sau cu alţi copii, va dezvolta o părere negativă despre el însuşi, ceea îi poate împiedica să fructifice întregul lor potenţial cu care se naşte.

Aprecierile părinţilor faţă de modul obişnuit de a acţiona a copilului în activităţile de zi cu zi sunt foarte importante în consolidarea stimei de sine a copilului. Astfel, dacă unui bebeluş care încearcă să se hrănească singur i se spune că este prea murdar, unui copil de 2 ani care construieşte un turn i se spune că este neîndemânatic când turnul se prăbuşeşte, iar un copil de 3 ani care încearcă să citească poate fi luat în râs, toate acestea îl fac pe copil să se simtă subapreciat. Copilul trăieşte experienţa ca pe o nereuşită. Însă, ştim bine că orice experienţă care, chiar dacă nu merge aşa cum ne-am propus, este totuşi un succes, pentru că oferă informaţii preţioase despre modul în care poţi să faci lucrurile mai bine. Odată ce copilul este deprins să vadă lucrurile în această lumină, el va învăţa să valorifice nereuşitele în loc să fie deprimat din cauza lor, iar învăţarea se va desfăşura mai rapid şi mai eficient.

Iată câteva lucruri simple pe care le poţi face pentru copilul tău:

Întreabă-te de ce nu are o stimă de sine ridicată. Îl critici prea mult? O regulă bună este că trebuie să arăţi că apreciezi ce face copilul tău de 5 ori mai des decât îl critici sau îl faci de ruşine, mai ales de faţă cu alţii;
Frica îl face să considere lumea un loc periculos? Verifică dacă nu cumva îl supraprotejezi. Preia temerile tale? Dacă da, ai putea să-i laşi mai multă libertate de alegere;
Dacă este prea anxios din fire şi are nevoie de puţin timp departe de agitaţia zilnică, încearcă să-i limitezi deschiderea prin întrebări ca ”Vrei să te joci cu păpuşile sau cu lego?” ori ”Vrei un măr sau o portocală?”, acest lucru poate fi un lucru bun în anumite situaţii când copilul poate fi copleşit de prea multe opţiuni;
Copii anxioşi tânjesc după confort, au nevoie de mai mult sprijin când îi ajuţi în privinţa unor temeri specifice şi cu atât mai mult se vor plăcea pe sine.
Învaţă să faci aprecieri la nivelul comportamentului şi nu al persoanei. De exemplu dacă a spart o farfurie îi poţi spune ”Te iubesc, dar nu-mi place că ai spart acea farfurie.”

Stima de sine nu este doar ceva cu care te naşti, este construită în cea mai mare parte. Conştientizând nevoile copilului nostru pentru a-şi dezvolta stima de sine, ne este mult mai uşor să contribuim la creşterea şi dezvoltarea lui armonioasă.