De a lungul numeroşilor ani de studiu şi formare am înţeles că după fiecare treaptă parcursă urmează o alta şi apoi alta şi că procesul devenirii ca psiholog, consilier, terapeut nu se sfârşeşte niciodată. La începutul facultăţii avem impresia că odată cu finalizarea ei pot juca rolul psihologului fără a cunoaşte atunci ceea ce am descoperit treptat odată cu numeroasele teorii, modele şi explicaţii. Am descoperit cât de multe domenii de aplicabilitate are psihologia, că psihologul nu se suprapune peste psihoterapeut sau că psihoterapia şi consilierea sunt atât de diferite. Am descoperit că informarea nu e totul, că pentru a-ţi dezvolta abilităţi de psihoterapeut ai de parcurs un drum foarte lung în care trebuie mai întâi să-ţi orientezi atenţia spre tine pentru a te cunoaşte şi a-ţi explora limitele şi resursele, pentru a-ţi înţelege mecanismele de acţiune şi apărare, trebuie mai întâi tu să te supui procesului de vindecare şi creştere pentru a-l putea asista mai apoi pe celălalt. Numai astfel poţi lucra şi-ţi poţi şlefui fiecare abilitate atât de necesară profesiei: empatia, căldura, charisma, echilibrul între raţiune şi emoţie, complexitate şi simplitate, apropiere şi distanţare etc. Odată activând în acest domeniu am înţeles că dincolo de imaginea psihologului ce există încă, o imagine încărcată de mituri şi prejudecăţi, trebuie să stea specialistul conştient de limitele şi puterea sa. Este adevărat că acestui specialist îi lipseşte barba alba sau divanul, că nu oferă sfaturi sau medicaţie, nu dă reţete de viaţă dar oferă suport, un cadru de siguranţă şi empatie. Ce face psihologul în cabinet şi care e momentul potrivit pentru a apela la serviciile lui sunt probabil întrebări pe care mulţi şi le pun încă. Dacă eşti copil şi eşti derutat sau speriat în faţa unui nou început, fie că e vorba de o nouă şcoală, o nouă familie, un nou rol pe care trebuie să-l îndeplineşti, dacă eşti părinte aflat în faţa unei etape dificile din viaţa copilului tău şi vrei să-l înţelegi şi să-i fii aproape, dacă eşti dascăl şi solicitările venite dinspre elevii sau părinţii acestora sunt copleşitoare e momentul să baţi la uşa unui cabinet psihologic de psihologie educaţională. Un dezechilibru emoţional, o problemă de dezvoltare, o perturbare a relaţiilor de fiecare zi, un pas necunoscut, pot fi o şansă de a învăţa să treci de la postura de a asista neputincios la derularea evenimentelor la aceea de a provoca desfăşurarea acestora şi a te minuna de ce se poate întâmpla. Cabinetul este locul în care descoperi că ai nevoie de informaţie, de sprijin, de schimbare că nu trebuie să încetezi să lupţi şi să-ţi păstrezi omenia chiar dacă viaţa te împinge către izolare. E locul în care poţi face, într-un cadru securizant, paşii necesari schimbării unor atitudini sau gânduri care în faţa unor situaţii solicitante te pot conduce spre un alt drum decât disperarea sau anxietatea. Care este rolul meu aici? Te pot îndruma să-ţi descoperi resursele şi bogăţiile, să accepţi ce nu poţi schimba şi să schimbi ce depinde de tine, să vezi multiplele perspective ale situaţiilor şi problemelor şi să alegi, să-ţi construieşti versiunea ta pe care o poţi iubi şi accepta necondiţionat.
Deşi nu există o teorie închegată, unanim acceptată a psihicului uman, deşi multiplele paradigme psihoterapeutice existente fac de multe ori dificil de înţeles acest domeniu, totuşi ceea ce experienţa confirmă este faptul că schimbarea este posibilă. Necesită efort şi determinare dar alternativa de a trăi doar umbra a ceea ce ţi-ai fi dorit nu este o alternativa care să merite a fi luată în considerare. Psiholog dr. Lucia Coşa