Șamanul

"- Si, ce ti-a zis samanul?

- Ca sunt vraiste; vraiste rau. Un fel de umbra.

- Si asta ce inseamna?

- Pai, inseamna ca ar cam fi timpul sa ma vindec... sa-nvat sa traiesc din nou. Zice ca sunt saturata de realitate. Ca am picat de-atat de multe ori de fazan, de prea credula ce sunt. Nu stiu prea bine la ce se refera cu asta...

- Si-acu‘, ce-ai sa faci?

- Pai, imi dadu o rateta, cica... sa uit, sa ma dezvat.

- Atunci, inseamna ca-i o boala grea, asta a ta.

- Si eu cred ca da. M-a intors pe toate partile, m-a consultat si a zis ca am:

Gol toracic de iubire fata de mine insami. Carenta de pasiune.

Ca imi lipseste curajul sa visez.

Ca fericirea m-a parasit cand am incetat sa cred in mine.

Ca vointa s-a chircit, de-atata timp nefolosita.

Ca am exces de trecut, lipsa de pretuire de sine, ranchiuna crescuta si insuficienta de iubire.

- Mare dreptate avu samanu‘! Esti vraiste rau... Si ce rateta* ti-a dat?

- Stai sa-ti citesc ce-apucai sa scriu...ca batranul vorbea prea repede.

Sa dorm pe lavanda, ca sa miros frumos.

Sa-mi fac o baie cu flori, ca sa ma simt frumoasa si iubita.

Sa mananc miere, ca sa imi amintesc ce dulce e viata.

Sa-mi fac un capriciu, ca sa-mi amintesc sa ma rasfat.

Sa ma privesc in oglinda si sa vorbesc cu mine, ca sa nu uit ca sunt vie.

Sa dansez desculta, pentru ca imi lipseste conectarea cu mine si cu natura.

Sa rad fara motiv, ca sa n-ajung o acritura incruntata.

Sa cant sub dus, ca sa nu mai sugrum cuvintele, sa nu le mai opresc in gat si le las sa curga asa cum curge apa.

Sa ma-nvartesc pana ametesc, ca sa-mi amintesc ca nu trebuie ca toate drumurile sa fie drepte.

Sa ma joc cu catelul, ca in interior sunt in continuare o fetita.

Sa urc pe varful muntelui si sa-mbat cu aerul curat, sa-mi deschid bratele pentru ca vantul sa ma poata imbratisa.

Sa privesc rasaritul si apusul.

Sa dorm sub stele.

Sa ma odihnesc pe plaja.

Sa inot goala.

Sa calatoresc departe.

Sa-mi pierd controlul.

SA ACCEPT VIATA."