Psihoterapeutul

" A fi psihoterapeut este o profesie interesantă. Când le spun oamenilor cu ce ma ocup, am parte de reacții diferite. Unii bat în retragere, de teamă ca aș putea descoperi în vreun fel secretele lor cele mai intime. Alții încearcă să obțină o consultație gratis și își descarcă poverile asupra mea în speranța ca aș mânui o baghetă magică și le-aș face să dispară. Într-o seara, la o pertrecere, un barbat s-a apropiat de mine si mi-a spus: -Am auzit că sunteți psihoterapeut. Eric Berne, în cartea sa "Jocurile pe care le joaca oamenii", descrie un joc numit "Acum te-am prins, nenorocitule", în care, un jucator pornește să prindă în cursă o alta persoană, într-un mod care o reduce la tăcere, și, în acest fel, îi dă un avantaj jucatorului. Nu mi-am data seama de la început, dar tocmai făcusem cunostință cu un astfel de jucător. M-a întrebat:

- Sunteți un psihoterapeut mai bun acum, decât erați cu zece ani în urma?

În ultimii zece ani, mă străduisem să-mi dezvolt capacitățile profesionale cât putusem de amplu și de competent. Călătorisem în jurul lumii, pentru a participa la conferințe. Căutasem practicieni de frunte, de la care să învaț cum să-mi sporesc abilitățile. Participasem la seminare. Primisem supervizarea unor colegi învățați. Nu aveam niciun dubiu că experiența, cunoastrea și abilitățile mele se amplificaseră.

- Da, cred că sunt, i-am raspuns. A fost rapid în a-mi riposta:

- Atunci nu va simțiți vinovat față de persoanele pe care le-ați tratat cu zece ani în urmă?

Mai intai, întrebarea lui m-a luat prin surprindere. Acum că reflectez din nou la ea, îi mulțumesc că mi-a provocat gândirea. Oricine știe că retrospectiv este ușor să avem o vedere 20/20. E posibil să fi fost lucruri pe care le-aș fi putut face mai bine. Se poate să fi făcut "greșeli", căci, în definitiv, suntem oameni, indiferent de profesia noastră. Problema nu este în primul rând dacă aceste lucruri s-au întâmplat, ci mai mult ce facem cu înțelegerea sau cunoștințele pe care le dobândim din ele. Ne putem simți prost în legatură cu ele, dar va schimba asta ceva sau ne va ajuta sa facem lucrurile mai bine data următoare? DACĂ, PRIVIND ÎN URMĂ, PUTEM FOLOSI ACESTE GREȘELI CA SĂ PERFECȚIONĂM CEEA CE FACEM, ELE POT SERVI CA O BAZĂ VALOROASĂ PE CARE SĂ EDIFICĂM ABILITĂȚILE NOASTRE AFLATE ÎN PLINA DEZVOLTARE, FIE ÎN PROFESIA NOASTRA, ÎNTR-O ACTIVITATE RECREAȚIONALĂ, ÎNTR-O RELAȚIE SAU ÎN VIAȚĂ ÎN GENERE. Reflectând la întrebarea lui, mi-am dat seama că în momentul în care am consultat fiecare client în parte, am încercat să dau ce-i mai bun din mine, din cunoștințele mele și din experiența mea.

E DE SPERAT CA MUNCA MEA, LA FEL CA ȘI VIAȚA MEA, SĂ FI FOST UNA DE PROGRES. E cert cală ar fi mai tragic pt mine să fiu încă blocat în același punct în care mă aflam acum 10 ani, decât să mă aflu unde sunt în prezent.

Când proiectez gândurile mele în viitor, vsper ca în 10 ani să pot fi capabil să spun din nou : "Da, m-am perfecționat. Sunt mai bun. Am progresat față de cum eram cu 10 ani în urmă."

Daca nu, înseamnă că nici nu învață, nici nu evoluez.

Dacă nu, cariera mea, ca și viața mea, au fost irosite.

Asa că, atunci când aud pe cineva spunand : " Vreau să învăț în fiecare zi ceva nou", sunt plin de admirație. Viața nu înseamnă a fi static. Înseamnă a crește și a evolua în cât mai multe și variate feluri, pe cât e cu putință.

Viața înseamnă a învăța, iar a învăța este a trai."

George W. Burns