Povestea Lotusului

 " Intr-o tara frumoasa si indepartata, in care tacerea rasuna precum cea mai magica muzica, iar aerul este mai dulce decat mierea, se afla un Lac Magic. Pe suprafata azurie a apei, pe tulpini subtiri dar puternice, in fiecare dimineata, se deschid lotusi minunati, salutandu-se unul pe altul si lumea din jur. Fiecare dintre ei este superb si unic in felul sau: albi, roz, rosii si chiar galbeni si albastri, iar Lacul Magic le reflecta cu placere imaginile in apa sa. Intr-o zi, pe lac s-a intamplat urmatoarea poveste ...

  Un Lotus imaculat, extraordinar de frumos, a inceput o conversatie cu micutele sale Seminte, care se maturizasera in buzunarasul din mijlocul florii: "Copilasii mei dragi! Iata, si voi ati crescut destul de mari, si este timpul sa porniti la drum. Va asteapta o calatorie complicata si periculoasa, la sfarsitul careia, fiecare dintre voi, veti putea deveni la fel de frumosi, ca toti locuitorii Lumii noastre. Insa nu toti veti reusi sa parcurgeti toata Calea si sa va intoarceti Acasa. Ascultati-ma cu atentie! In fiecare din voi sunt ascunse trei comori de nepretuit. Daca intr-un moment de pericol va veti amintiti asta, veti putea trece orice incercare. Cele trei comori sunt Adevar, Bunatate si Toleranta. In lume nu exista nicio situatie din care ele nu v-ar ajuta sa iesiti. Ascultati-ma si mai atent acum!"

  ... si Lotusul si-a continuat in soapta, ultimile instructiuni pentru micutele sale seminte. In cele din urma, el a mai adaugat: "Eu am incredere in fiecare dintre voi si va voi astepta Acasa, pe Lacul Magic."

  Seara, buzunarasul cu seminte, s-a aplecat deasupra apei si toate semintele au cazut in apele Lacului Magic. Una dintre seminte, se grabea mai tare decat celelalte. Ea se intreba intr-una: "De ce a spus Lotusul Mare ca drumul va fi dificil, doar apa este curata si transparenta, uite, chiar si soarele poate fi vazut .

  Samanta micuta, era prea lipsita de experienta ca sa stie ca a cadea este mult mai usor decat a urca. Cu cat Samanta se scufunda mai mult, cu atat apa devenea mai intunecata, pana cand, s-a amestecat cu totul cu noroi si mâl. "Vai-vai-vai!", a strigat Samanta, "aici nu se vede nimic!" Insa continua sa se scufunde tot mai adanc si mai adanc, in noroiul de sub apa, pana cand, in sfarsit, coborarea a luat sfarsit. Samanta, de frica, inchise ochii. Dupa un timp, a indraznit sa deschida un ochi, si apoi pe al doilea. In jur nu se vedea absolut nimic. "Ei bine! Si unde sa merg acum, unde este casa mea, cum sa ma intorc?" Ca raspuns la intrebarea sa, Samanta auzi un sunet straniu. Ceva intunecat si lung se apropia foarte repede de ea. In curand, Samanta a reusit sa vada o creatura care semana cu un crocodil imens, cu corpul acoperit cu spini. Pe spatele monstrului era scris numele sau, dar in intuneric nu se putea citi. "Samanta mica, a rostit infricosator fiinta, eu te-am asteptat. Te asteapta o noua viata si eu sunt dispus sa iti dau un sfat pretios. In viata exista tot felul de situatii. Uneori, cineva ar putea sa te impinga accidental (pentru ca aici este foarte intuneric ), sau sub influenta unei dispozitii rele (iar locuitorii lumii noastre au tot timpul dispozitie proasta ), ar putea sa iti spuna cuvinte jignitoare. In niciun caz sa nu lasi asta fara pedeapsa! Raspunde-i inapoi dublu, triplu, loveste-l o data asa cum trebuie, pentru ca ceilalti sa stie cum stau lucrurile." Creatura misterioasa isi continua discursul sau scartait. Speriata, Samanta se gandi: "Poate ca asa si trebuie. Altfel cum sa supravietuiesti in acest loc oribil?" Dar si-a amintit imediat cuvintele Lotusului Mare si a inceput sa reflecteze: "Daca voi urma sfatul monstrului, voi ramane pentru totdeauna in acest loc murdar si voi arata la fel de groaznic". Monstrul continua sa se apropie incet. Daca Samanta ar fi acceptat macar una din ideile sale, crocodilul ar fi avut tot dreptul sa muste o bucatica din ea. In aceasta lume, nimeni nu ofera ceva fara plata, nici macar un sfat. In acest caz, pentru Samanta ar fi devenit imposibil sa se intoarca si sa se transforme intr-o floare frumoasa deasupra Lacului.

  "Orice situatie are o solutie! Orice situatie are o solutie!"- repeta Samanta, si deodata si-a adus aminte despre cele trei Comori. Acesta era secretul principal al Lotusului Mare: intotdeauna sa tii minte ca in adancul tau sunt ascunse cele trei Comori stralucitoare si puternice: Adevar, Bunatate si Toleranta.

  In aceeasi clipa, ceea ce este mai corect si necesar, iti va veni in ajutor. Si atunci s-a intamplat un miracol! Imediat ce Samanta nu a mai dorit sa fie de acord cu sfaturile rele ale monstrului, o stralucire fermecatoare a invaluit-o si Bunatatea, ca o stea stralucitoare a luminat totul in jur. Samanta a avut timp pentru a citi ce era scris pe spatele fiarei: RAUL. O forta puternica, ca un scranciob urias, a aruncat-o pe micuta in sus. Cand lumina s-a stins treptat, in jurul sau a aparut o lume complet diferita. Lumea Intunericului Absolut era deja foarte departe si o noua Lume Obscura o inconjura acum. Aici era un pic mai multa lumina si mai usor de respirat. Samanta s-a uitat in jur si a observat: "Mi-au aparut deja doua petale! Ura! Ma transform intr-o floare adevarata!" Dar era prea devreme sa se bucure. Din intuneric se apropia o broasca hidoasa. Ea pasea cu atentie cu picioarele sale peste malul lipicios si mormaia: "Te salut! In lumea noastra, regulile pe care le avem aici, sunt simple. Fiecare pentru sine. Nu trebuie sa ajuti pe nimeni. Sa-ti protejezi doar propriile interese, in orice situatie. Iar in acest scop, poti spune si minciuni. Ai facut ceva rau, da vina pe ceilalti; daca imparti, fa-o asa: tie cinci parti, celuilat - una." Samanta o examina cu ochii larg deschisi, pe creatura care spunea aceste lucruri ciudate. Ceea ce rostea, era atat de diferit de ce i-a invatat Lotusul Mare pe Lacul Magic. De aceasta data, gandul salvator despre cele trei Comori a venit mai repede, pentru ca micuta nu intentiona deloc sa ramana in lumea obscura, sa traiasca conform normelor ei si sa semene cu locuitorii acesteia. In aceeasi clipa, steaua stralucitoare Adevărul, a invaluit-o pe Samanta cu un voal de protectie, si cu forta a impins-o in sus. A avut timp doar ca sa citeasca inscriptia de pe spatele broastei - MINCIUNA.

  In acest moment, calatoarea noastra a nimerit in Lumea Tulbure, unde si-a putut misca fericita toate cele sase petale! Da, da, acum ele au devenit de trei ori mai multe! Pentru ca, cu fiecare victorie, floarea crestea si se facea mai puternica. Undeva departe, se intrezareau razele soarelui. Dar incercarile nu luasera sfarsit. In departare, se arata un vierme dezgustator, care arata ca un sarpe gros. El se tara incet, examinand si studiind lotusul mic, de parca vroia sa afle unde este punctul slab al acestuia. Viermele era mai viclean decat ceilalti locuitori ai Lumii Intunericului Absolut si ai Lumii Obscure, desi mult mai slab. Vocea ii era moale si insinuanta: "Esti norocos, Lotusule mic - acum poti sa te numesti asa. Lumea noastra este foarte linistita, nu exista nici vant, nu e nici prea intunecata. Regulile sunt simple si placute. In primul rand, daca nu doresti sa faci nimic, atunci nici nu trebuie. Nici sa inveti si nici sa te straduiesti. Poti sa ocolesti orice dificultate. In al doilea rand, nu avem nevoie de prieteni, altfel vom fi nevoiti sa le suportam, uneori, dispozitiile proaste sau sa ii ajutam in situatii dificile. In al treilea rand, daca cineva iti spune ceva neplacut, nu te abtine, spune-i cele mai rele lucruri care iti vin in minte. " "Desigur, este foarte tentant tot timpul sa stai pe spate si sa nu faci nimic, insa astfel nu vei afla nimic interesant si nu vei invata nimic. Si pe langa aceasta, te plictisesti sa fii mereu singur - este atat de ingrozitor. Nu, nu, nu! Am in mine totul ca sa ies din aceasta lume noroioasa si plictisitoare."

  Micutul Lotus avea dreptate. Cea de-a treia comoara era gata sa ii vina in ajutor. Toleranta crestea rapid in inima lui, pana cand stralucirea ei l-a invaluit pe micut si a inceput sa-l ridice. Viermele, pe nume Lenea, se micsora rapid in dimensiuni, pana cand a ramas undeva departe, jos, iar lumina soarelui devenea tot mai puternica si apa devenea tot mai transparenta.

  Treptat lumina s-a stins, insa tanarul Lotus nu mai avea nevoie de ajutor suplimentar. El a devenit mai puternic si tulpina, care ii sprijinea floarea, crestea tot mai repede si mai increzator. Lumile Intunecoasa, Obscura si cea Tulbure au ramas la fund. Sa parcurga Lumea Transparenta era foarte usor si placut, deoarece soarele o incalzea si o lumina cu razele sale de aur.

  Acum hotarul dintre apa si aer a ramas in urma, iar tanarul Lotus, care mai ieri era doar o mica seminta, s-a ivit pe suprafata Lacului Magic. "Bine ai venit acasa! ", a auzit vocea Lotusului Mare, cel pe care isi dorea cel mai mult sa-l vada tanarul calator, in timpul incercarilor sale, si al carui sprijin invizibil il simtea permanent.

  "Acum ai devenit puternic si atat de frumos. Ii vei putea sprijini pe ceilalti cu puterea ta si o sa-i bucuri cu perfectiunea frumusetii tale". Tanarul Lotus si-a privit reflectia in apa ... si a vazut o floare superba, cu petale transparente si stralucitoare. In jur cresteau din ce in ce mai multi lotusi. Fiecare din ei si-a trecut cu brio Calea, si au adus pe lume frumusetea lor unica. Daca te uiti mai atent, toti te privesc pe TINE cu mare speranta: "Urmeaza-ti calea TA cat mai bine!" ... Intr-o tara frumoasa si indepartata, in care tacerea rasuna precum cea mai magica muzica, iar aerul este mai dulce decat mierea, se afla un Lac Magic.

  Pe suprafata azurie a apei, pe tulpini subtiri, dar puternice, in fiecare dimineata se deschid lotusi minunati, salutandu-se unul pe altul si lumea din jur. Fiecare dintre ei este superb si unic in felul sau: albi, roz, rosii si chiar galbeni si albastri, iar Lacul Magic le reflecta cu placere imaginile in apa sa. Intr-o zi, pe lac, s-a intimplat urmatoarea poveste ... Un Lotus imaculat, extraordinar de frumos, a inceput o conversatie cu micutele sale Seminte, care se maturizasera in buzunarasul din mijlocul florii: "Copilasii mei dragi! Iata si voi ati crescut destul de mari si este timpul sa porniti la drum. Va asteapta o calatorie complicata si periculoasa, la sfarsitul careia fiecare dintre voi veti putea deveni la fel de frumosi ca toti locuitorii Lumii noastre. Insa nu toti veti reusi sa parcurgeti toata Calea si sa va intoarceti Acasa. Ascultati-ma cu atentie! In fiecare din voi sunt ascunse trei comori de nepretuit. Daca intr-un moment de pericol, va veti amintiti asta, veti putea trece orice incercare. Cele trei comori sunt: Adevar, Bunatate si Toleranta. In lume nu exista nicio situatie din care ele nu v-ar ajuta sa iesiti. Ascultati-ma si mai atent acum! "

  ... si Lotusul si-a continuat in soapta ultimile instructiuni pentru micutele sale Seminte. In cele din urma, el a mai adaugat: "Eu am incredere in fiecare dintre voi si va voi astepta Acasa, pe Lacul Magic.

   Seara, buzunarasul cu seminte s-a aplecat deasupra apei si toate semintele au cazut in apele Lacului Magic... "