O POVESTE DEOSEBITĂ

"O fetiță s-a urcat în avion, pentru a călători către Paris. A urcat în avion singură, cu biletul în mână, și-a căutat locul și s-a așezat tocmai lângă mine. Se vedea că este o fetiță educată, încrezătoare și inteligentă. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit, apoi a scos o carte și a început să coloreze. În ciuda vârstei fragede, cel mult 8 ani, nu avea gesturi de nervozitate sau neliniste la decolarea avionului. Zborul nu a fost deloc plăcut. A fost furtună și multe turbulențe. Dintr-o dată o zguduitură puternică, și toată lumea a devenit foarte agitată și nervoasă, dar fetița și-a păstrat calmul și seninătatea în fiecare moment. Cum a reușit? De unde calmul ei?, gândeam privindu-i chipul senin... până când o femeie gălăgioasă a întrebat-o: - Fetițo, nu ți-e frică? - Nu doamnă, i-a răspuns fetița, și uitându-se la cartea ei a continuat: TATĂL MEU ESTE PILOTUL. Pe parcursul călătoriei vieții, ne vom întâlni cu evenimente care ne vor zgudui, ca într-o turbulență. Vor fi momente când nu vom simți pământul sub picioare, și picioarele noastre nu vor călca pe un teren sigur. Nu vom avea de ce să ne sprijnim... vom fi nesiguri. În vremuri ca acestea trebuie să ne amintim că Tatăl nostru este pilotul."