"La cincizeci de ani nu mai suporți constrângerile...nu suporți sutienul prea strâmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, "prietenii" care te sună sau te caută doar când au ei nevoi, tocuri înalte și zâmbete circumcizante....
La cincizeci de ani nu ai nicio dorință de a mai dovedi ceva.
Ești ceea ce ești și te bucuri de asta în cel mai frumos mod, de lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă altora le place, bine, altfel, este la fel.
La cincizeci de ani nu contează dacă ai avut copii sau nu...  mamă oricum vei fi: a mamei tale, a tatălui tău, a unei mătuși rămasă singură, a câinelui tău sau a unei pisici maidaneze, pe care ai cules-o de pe stradă...

Și dacă toate acestea nu sunt acolo, vei fi o mamă a ta. Pentru ca de-a lungul anilor, vei fi învătat să ai grijă de un corp pe care, în sfarsit, îl iubesti, devenind din ce în ce mai imperfect, doar în ochii celorlalti.
Cui îi pasă dacă jumătate din dulap este mărimea greșită?
Important este că spatele tău nu scârțâie prea mult când te ridici.