Compasiunea nu înseamnă: "1. Să suport o formă de abuz emoţional sau fizic, în speranța că abuzatorul meu se va schimba. 2. Să găsesc scuze pentru abuzatorul meu: "nu e vina acestei persoane, eu merit asta", "dacă nu voi mai greşi, voi primi respect", "eu sunt de vină pentru tratamentul emoţional crud". 3. Să accept ca în mod repetat limitele mele emoţionale să fie călcate în picioare, pentru că sunt "un om bun". Un om bun ştie când este pusă în pericol integritatea sa emoțională şi înţelege că e responsabilitatea lui să aibă grijă de viaţa sa. 4. Să cred că ceilalţi ştiu ce e mai bine pentru mine: numai eu ştiu cum mă simt, ce am nevoie să fiu bine, nimeni altcineva în locul meu nu poate simţi ce simt eu. 5. Să îmi fie teamă să spun "nu", de teamă că ceilalţi nu o să mă mai simpatizeze. Viaţa ta nu e un concurs de popularitate: cine te iubeşte cu adevărat, nu are nevoie să fie protejat sau periat de tine, ştie exact cine eşti şi te iubeşte pentru tot ceea ce eşti tu. 6. Să trec peste limitele mele emoţionale constant, pentru că vreau să ating anumite standarde în viaţa mea: niciun bun material nu merită sacrificarea stării mele emoţionale. Tot ce avem în această viaţă este supus legii schimbării, în afară de spiritul nostru, care îşi continuă drumul după această existenţă drept formă cuantică de energie. 7. Să mă prefac că sunt într-un fel despre care cred eu că este plăcut de ceilalţi. Oricum nimeni nu te poate cunoaşte complet, fiecare persoană te cunoaşte atât cât se cunoaşte pe sine însuşi. 8. Mă las pe ultimul loc în viața mea şi să mă sacrific constant, pentru a le índeplini celorlalţi dorinţele, apoi să mă simt o victimă. Dacă eu nu sunt prezent în viaţa mea, nu am cum să am o viață, doar supravieţuiesc. 9. Să cred că dacă mă mulţumesc cu lucruri şi oameni care nu îmi aduc bucurie, e o formă de acceptare. Starea de bucurie este starea normală a unui spirit întrupat, ea nu trebuie să fie ceva care se întâmplă condiționat de prezenţa unor factori externi. 10. Să zâmbesc atunci când mă doare, să tac atunci când mă deranjează ceva, să fac compromisuri de teamă că voi fi respins. Limitele mele emoţionale sunt o parte a ceea ce eu devin, a muncii mele cu mine însumi. Este firesc să închei cicluri evolutive şi anumiţi oameni toxici să dispară din viața mea. Nu trebuie să prezint nimănui scuzele mele pentru alegerile mele personale, care nu fac rău nimănui şi pe mine mă ajută să cresc emoţional şi spiritual." Dr. Ana Maria Ducuță