"  Imi repet, am mai scris asta, dar am nevoie sa revin, ca sa nu uit!

  Am spart „colivia de aur" si am plecat pe drumul meu, unde am voie sa iubesc cum vreau si cand vreau, am voie sa raman inmarmurita, privind la frumusetea unui copac, am voie sa vorbesc cu el, am voie chiar sa‑l aud ca‑mi raspunde.

Pe drumul meu, am voie sa cred ca miracolele exista, ca ele fac parte din viata de zi cu zi, devenind la un moment dat ceva banal, am voie sa cred ca exista ingeri, zane, Maestri de Lumina...

Pe acest drum, am voie sa fiu eu, am voie sa plang, sa rad, sa sufar, sa ma bucur. Am voie sa cred in copiii mei, sa‑i respect pentru ca m‑au ales pe mine ca mama, am voie sa am incredere in ei, am voie sa‑i iubesc neconditionat pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce as vrea eu sa fie, am voie sa traiesc vise imposibile.

Am voie ... am voie multe ... descopera si tu ca ai voie... "