Societate Civilă Profesională de Psihologie „Trandafir si Pascu”

În psihoterapie agentul schimbării este relația terapeutică reparatorie dar și relația necesară de dezvoltare. Totuși sunt conștientă că în momente diferite, o dimensiune a relației va reprezenta figură în timp ce alta va fi fond, iar schimbările pot continua pe măsură ce lucrul în terapie funcționează și progresează, în timp ce alianța terapeutică rămâne eficientă.
Modul în care îmbin tehnicile terapeutice constituie alegeri de care țin seama, fiind atentă atât la nevoile clientului cât și la stadiul fiecărei terapii în parte.
Dacă îmi dau seama ce nevoi de dezvoltare are clientul, mă pot gândi la tehnici adecvate nevoilor sale de îndeplinire în derularea demersului vindecător și pentru realizarea unor schimbări mai profunde în relațiile sinelui cu sinele și sinelui cu ceilalți.
Dacă ar trebui să vorbesc cu oricare dintre clienții cu care m-am întâlnit sau nu în terapie, la care tema majoră este sentimentul lipsei de iubire, le-aș sugera acest citat, fără ezitare:
”Calea iubirii nu e neapărat și calea fericirii. Ci mai cu seamă înseamnă asumarea iubirii și a riscurilor pe care aceasta le comportă, cum ar fi suferința izvorâtă din întristarea fantasmatică adusă de faptul că celălalt e diferit, deci purtător al unei lipse ce ne trimite la propria noastră lipsă”
Jacques Lacan.