Fobia socialã sau anxietatea socialã sunt denumiri pentru ceea ce se întâmplã cu noi atunci când resimţim o teamã foarte mare pentru una sau mai multe situaţii sociale, cum ar fi: vorbit în public, întâlniri, iniţierea întreţinerea unor conversaţii cu strãini sau discuţii purtate cu persoane cu autoritate. Temerea cea mai mare în astfel de situaţii vine din faptul cã am putea face sau spune ceva care va duce la umilire proprie, sau cã starea de nervozitate este foarte vizibilã şi cã vom fi judecaţi pentru acestea.

Principalele simptome resimţite sunt: înroşire, uscarea gurii, dureri în piept, scurtarea respiraţiei, ameţeli. Ceea ce le agraveazã sunt gândurile de genul: “încep sã mã înroşesc tot mai tare”, “sunt o persoanã plictisitoare”, “toatã lumea se uitã la mine”, “trebuie neapãrat sã spun ceva inteligent sau nostim”, “sunt ciudat/ã”.

Diferenţa dintre fobia socialã şi atacul de panicã constã în faptul cã aici ne temem de situaţie in sine, iar la atac de panicã distresul este cauzat de trãirile intense pe care le resimţim foarte puternic şi cãrora le asociem valori catastrofice. Dar existã şi o asemãnare evidentã, şi anume cã dezvoltãm în ambele cazuri o evitare a situaţiilor cauzatoare de anxietate. Sunt evenimente care ne cauzeazã anxietate socialã pe care nu le putem evita, dar le trãim cu teamã şi disconfort intens, motiv pentru care fobia socialã duce deseori la funcţionare academicã, profesionalã sau socialã defectuoasã.

Intervenţia psihoterapeuticã în cazul acestei “timiditãţi extreme” care produce deteriorãri semnificative in funcţionarea normalã, vizeazã în special aceastã triadã Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin-top:0in; mso-para-margin-right:0in; mso-para-margin-bottom:10.0pt; mso-para-margin-left:0in; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri", "sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:"Times New Roman"; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} : experienţe anterioare neplãcute, lipsa abilitãţilor sociale şi stil de gandire negativ.

Ne ajutã sã facem faţã acestor situaţii neplãcute faptul cã în cadrul terapiei învãţãm tehnici de relaxare şi de respiraţie, şi cã într-un mod structurat ne expunem la acele situaţii cauzatoare de distres pentru a ne obişnui cu ele, pentru a nu le mai percepe ca fiind atât de periculoase şi pentru a putea scãdea treptat anxietatea asociatã lor.

Uneori reuşim sã facem faţã evenimentelor şi situaţiilor care ne dau bãtãi de cap, alteori aşteptãm ca problemele sã se rezolve “de la sine”, odatã cu trecerea timpului, dar pentru o varietate de probleme de ordin psihologic, printre care şi fobia socialã, existã intervenţii psihoterapeutice foarte eficiente la care putem apela, totul este sã ne hotãrâm dacã facem asta de când simţim prima oarã cã este ceva în neregulã, sau aşteptãm pânã epuizãm alte opţiuni care nu ne-au ajutat.