Fiecare dintre noi are din când în când momente de îngrijorare, însã atacul de panicã este o stare de îngrijorare mai aparte, fiind caracterizatã prin nişte trãiri foarte intense, apãrute brusc şi de multe ori fãrã a fi asociate cu anumite evenimente neplãcute. O parte din aceste trãiri sunt: respiraţie întretãiatã, ameţealã, senzaţii de vomã, tremur, senzaţii de sufocare şi durere în piept, palpitaţii, frisoane sau valuri de cãldurã. Acestea sunt deseori asociate cu gânduri de genul: “se ntâmplã ceva foarte grav cu mine, o sã-mi pierd controlul, o sa mor”.

Episoadele acestea apãrute din senin, care dureazã uneori câteva minute pot fi asociate şi cu depresie sau cu alte fobii, dar de regulã dacã temerea nu este faţã de un anumit eveniment, situaţie sau obiect/fiinţã (vorbit în public, şarpe ), ci faţã de aceste trãiri interne care îţi dau senzaţia cã o sã îţi pierzi controlul, atunci putem fi aproape siguri cã le putem încadra la atacuri de panicã. Asta dupã ce am eliminat orice problemã medicalã care ar putea avea ca şi simptome palpitaţiile, respiraţia modificatã sau ameţeli.

Unii oameni care au avut atacuri de panicã o perioadã îndelungatã, şi-au adaptat stilul de viaţã în funcţie de aceste trãiri, astfel cã au început sã evite foarte multe locaţii sau situaţii în care probabilitatea sã survinã un atac de panicã era mare. Acest lucru afecteazã şi mai mult funcţionarea optimã pentru cã aceastã vigilenţã crescutã, aceastã scanare continuã a mediului pentru eventuali stimuli periculoşi este obositoare şi din pãcate ajunge sã creascã anxietatea, nu sã o scadã, pentru cã avem tendinţa sã exagerãm chiar şi situaţiile care nu ar fi deloc cauzatoare de stres.

Literatura de specialitate aratã cã terapia cognitiv-comportamentalã este eficientã în proporţie de 85-90 % din cazurile de atac de panicã. În ce constã intervenţia pentru atac de panicã? Identificãm împreunã în terapie cum se manifestã atacurile de panicã la fiecare individ în parte, care este natura anxietãţii lor, identificãm acele situaţii evitate care cauzeazã şi mai mult stres, dezbatem motivele pentru care frica nu este periculoasã, ba chiar este adaptativã în unele situaţii, învãţãm tehnici de respiraţie şi relaxare şi încercãm sã clarificãm miturile legate de atacuri de panicã. Pentru asta avem nevoie, conform studiilor şi a experienţei de aproximativ 12 şedinţe, fiind deci o problemã relativ repede de rezolvat.