Fiecare dintre noi a trecut prin perioade mai tensionate, când ne îngrijorãm foarte uşor cu privire la mai multe aspecte ale vieţii noastre, însã dacã simţim o stare permanentã de tensiune, caracterizatã în principal de îngrijorare, fricã şi nelinişte greu de controlat cel mai probabil ne putem gândi cã îndeplinim criteriile pentru tulburare de anxietate generalizatã. Acest termen de “generalizatã” vine de la faptul cã ne îngrijorãm cu privire la un numãr mare de evenimente şi activitãţi, nu doar grija faţã de resurse financiare sau sarcini de serviciu. De aici şi diferenţa faţã de atacuri de panicã, unde ne temem de apariţia unui nou atac de panicã, inclusiv de simptomele sale greu de controlat, de intensitate foarte mare, şi diferenţa faţã de anxietatea socialã unde ne îngrijorãm legat de jena resimţitã în situaţii publice.

Cele mai dese simptome sunt: nervozitate, agitaţie, tremur, tensiune muscularã, palpitaţii, disconfort gastric, dificultãţi de concentrare. De regulã persoanele care dintotdeauna au fost mai emotive, care au o reactivitate mai crescutã la stres, adicã sunt afectaţi foarte uşor de evenimente stresante au o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburare de anxietate.

Anxietatea este menţinutã de un mecanism foarte simplu: supra-estimãm posibilitatea de apariţie a unor evenimente negative, ne îngrijorãm excesiv, continuu faţã de aceastã posibilitate şi avem convingerea cã faptul de a ne îngrijora ne protejeazã şi ne pregãteşte oarecum pentru a face faţã acestor situaţii neplãcute. În plus, acest proces în sine ne îngrijoreazã, adicã: “dacã îmi cauzeazã atata stres si teamã înseamnã cã situaţia e într-adevãr periculoasã, şi este deci justificat sã mã îngrijorez”. Şi pentru cã ştim sã ne adaptãm la orice situaţie neplãcutã, ne creem strategii de evitare, care “în secret” fac acelaşi lucru, menţin anxietatea, transmit mesajul cã: “situaţia e periculoasã, evit-o! “. Astfel ne vedem prinşi în aceastã tulburare perfidã care ne obligã sã scanãm mereu mediul pentru posibile pericole şi sã fim mereu în gardã pentru eventuale situaţii periculoase.

În cadrul psihoterapiei, încercãm sã înţelegem natura îngrijorãrilor, sã le normalizãm pentru cã într-adevãr unele sunt productive, ne ajutã sã nu trãim “ în voia sorţii ”, învãţãm strategii de relaxare la care putem apela de fiecare datã când suntem mult prea tensionaţi şi ne dezvoltãm abilitãţile de rezolvare de probleme.