Într-o societate care promoveazã în proporţie covârşitoare imaginea în detrimentul altor aspecte şi unde standardele de frumuseţe sunt foarte riguroase, tinerele cad foarte uşor pradã tulburãrilor alimentare, din dorinţa de a atinge tiparul ideal.

Anorexia şi bulimia sunt cele mai întâlnite şi mai grave tulburãri alimentare, cu risc de mortalitate de pânã la 10 % din cazuri. Anorexia este caracterizatã prin: frica intensã de a creşte greutatea corporalã, refuzul de a menţine greutatea cauzate de o supra-evaluare a greutãţii şi formei corpului. Bulimia este reprezentatã de: sentimente de pierdere a controlului alimentar, episoade repetate de mâncat compulsiv şi comportamente care compenseazã acest lucru (inducerea vãrsãturilor sau utilizarea de laxative în exces ) . Tinerele îşi impun reguli alimentare draconice, îşi creazã ritualuri alimentare menite sã reducã pofta de mâncare şi fac exerciţii fizice în mod excesiv, deseori pânã la epuizare.

La baza acestor tulburãri alimentare stau în special factori cognitivi, adicã problemele nu sunt cauzate de lipsa de informaţii despre principiile nutriţionale corecte, ci sunt cauzate în principal de percepţii greşite faţã de propriul corp, pe care persoanele în cauzã îl evalueazã ca având greutate prea mare. Pe lângã asta, pot fi implicaţi şi o serie de factori individuali, deci diferiţi la fiecare, precum: evenimente traumatice, stimã de sine scãzutã, perfecţionism, dificultãţi de relaţionare.

Din totalul cazurilor, studiile aratã cã aproximativ 40 % se vindecã, 30 % îşi îmbunãtãţesc starea de sãnãtate, dar rãmâne un procent foarte mare, de 30 % care rãmân cu aceastã problemã pânã la sfârşitul vieţii, care survine destul de timpuriu din cauza problemelor medicale severe asociate. Cele mai frecvente probleme asociate, în cazul anorexiei sunt: slãbiciune fizicã, episoade de confuzie, dezorientare, spasme musculare, extenuare, iar în cazul bulimiei pe lângã acestea sunt şi cele legate de distrugerea smalţului dentar şi a unghiilor (din cauza vãrsãturilor provorate foarte des ) .

Dacã la anorexie problemele pot fi reperate uşor in cauza greutãţii foarte reduse, în cazul bulimiei lucrurile snt mai complicate pentru cã persoanele care suferã de aceastã tulburare deseori sunt normo-ponderale sau uşor supra-ponderale, deci au o greutate relativ normalã, dar le trãdeazã aspectul dinţilor şi a unghiilor. Greutatea o evaluãm în funcţie de indicele de masã corporalã (IMC ) care se calculeazã dupã formula: greutatea exprimatã în kg împãrţitã la dublul înãlţimii exprimat în cm, şi ne indicã o greutate normalã ca având valoarea între 20-25, cele sub 19 tind sã nu mai fie sãnãtoase, iar cele sub 17.5 sunt problematice.

Psihoterapia în aceste cazuri este una dificilã şi de duratã dar cu rate de succes destul de mari. Se vizeazã pe scurt: conştientizarea riscului pentru sãnãtate, schimbarea treptatã a programului alimentar, creşterea în greutate în cazul anorexiei, schimbarea gândurilor dezadaptative şi rezolvarea problemelor emoţionale şi sociale asociate.