Fie cã am resimţit-o sau doar am vãzut-o la alţii, când spunem depresie, primul lucru care ne vine în minte este acea trãire profundã a unei stãri foarte neplãcute de tristeţe. În manualele universale de diagnostic, tulburarea depresivã majorã este descrisã ca având o serie de simptome, precum: dispoziţie depresivã, sentimente de inutilitate şi învinovãţire, pierderea interesului şi a plãcerii, tulburãri de somn, modificãri ale greutãţii corporale, obosealã, iritabilitate, nivel scãzut de energie, izolare, sentimente de gol şi dificultãţi de concentrare. Depresia este deseori folositã pentru a defini sentimente precum: tristeţe, frustrare, dezamãgire sau letargie, dar acesta este un mod de a descrie depresia ca şi simptom, ea fiind fundamental diferitã de cea clinicã, care este mult mai intensã, dureazã minim 2 saptãmâni şi afecteazã funcţionarea normalã a individului în toate activitãţile zilnice, acasã, la şcoalã sau la serviciu.

Depresia nu este un fenomen care se întâmplã celor slabi sau “ciudaţi”, este din pãcate o patologie foarte rãsânditã, în special în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsã între 18 şi 44 ani, mai des la femei decât la bãrbaţi şi poate fi declanşatã de foarte mulţi factori, iar vulnerabilitatea personalã joacã un rol foarte important. În capul listei de predictori ai depresie se aflã conflictele conjugale şi bolile cronice.

Terapia cognitiv-comportamentalã este, conform studiilor şi a practicii, o formã de intervenţie psihologicã structuratã, practicã şi foarte eficientã. Cât mai pe scurt, depresia este abordatã prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilulilor de gândire care o cauzeazã şi o menţin, pentru cã unele acţiuni, sau dimpotrivã, lipsa altora pot contribui la starea de depresie. În funcţie de resursele personale, de experienţã, unii oameni îşi revin mai uşor, alţii au nevoie de mai mult suport, iar în cazurile severe se apeleazã şi la medicaţie antidepresivã.

În terapie încercãm sã rupem acest cerc vicios: depresie - interes si energie scazute - activitate redusa, neglijarea responsabilitatilor - cresterea invinovatirii si a lipsei de speranta - depresie.

Pentru cã tendinţa în depresie este de a te complace în activitãţi fãrã scop, cautãm sã motivãm angajarea în cât mai multe activitãţi utile. Facem asta concomitent cu învãţarea unui stil de gândire adaptativ. Pe lângã depãşirea stãrii de depresie, beneficiile pe termen lung ale terapiei sunt: învãţarea unor metode de self-help şi bineînţeles bagajul de cunoştinţe dobândit pe parcursul psihoterapiei, care ajutã la prevenirea unor eventuale recãderi.

Pentru a evita sã ne erodãm mai mult decât am facut-o deja, de vreme ce depresia este instalatã, ar fi indicat sã apelãm cât mai repede la specialişti, pentru cã aşa cum atunci când, avem probleme cu dantura, mergem la un stomatolog pentru a ne trata, atunci când întâmpinãm probleme de ordin psihologic, apelãm la un psihoterapeut.