Ca parinti incercati sa oferiti copiilor vostri o educatie buna, insa de multe ori serviciul, stresul si grijile familiale va suprasolicita si va pierdeti rabdarea, o caracteristica de baza in educarea copilului. Astfel ca nu mai aveti rabdare sa ii raspundeti explicativ copilului la toate intrebarile pe care vi le pune, nu va mai adaptati limbajul capacitatii lui de intelegere, va grabiti si in loc sa-l ajutati sa inteleaga de ce anumite activitati ale lui nu sunt bune mai degraba il amenintati repede cu o pedeapsa si gata, ati scapat. Ei bine, multe din afirmatiile pe care parintii le adreseaza ingrijorator de des copiilor au urmari negative pe termen lung asupra micutilor, nu de putine ori efectele lor reflectandu-se in viata adulta. Limbajul reprezinta masca armoniei sau abuzului subtil fata de copil, de aceea ca parinte trebuie sa ai mare grija cum si cu ce cuvinte i te adresezi copilului tau. Iata care sunt cele mai rele replici rostite de parinti copiilor:

1. Pentru ca asa zic eu, d-aia! -  Adesea atunci cand parintele este grabit sau nu mai are rabdarea de a explica rolul, sensul unei actiuni pe care copilul o contesta sau poate este doar curios sa stie de ce trebuie facuta, parintele nu ii raspunde nemultumirii sau curiozitatii copilului ci ii arunca poruncitor replica" Faci asta pentru ca asa spun eu!". In esenta, aceste vorbe spuse in graba de parinte transmit copilului un altfel de mesaj mult mai important pentru el, pentru dezvoltarea increderii de sine, a independentei in gandire si de asemenea pentru consolidarea relatiei parinte-copil. Practic, copilul intelege astfel: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu stiu cum e mai bine, tu esti incompetent, eu detin puterea, tu nu, eu poruncesc, tu te supui." In timp, aceasta replica repetata copilului il va face pe acesta sa nu-si mai exprime curiozitatea, sa inceteze sa se mai intrebe cu privire la sensul unor actiuni, sa se izoleze fata de parinti, sa dezvolte acel "instinct de turma", sa fie "tinut de fusta mamei", nu va avea incredre de sine si va dezvolta comportamentul celui condus ci nu al celui care conduce. Aceste perceptii asupra lumii care se formeaza in copilarie il vor afecta pe tot parcursul vietii pana la obtinerea unui sistem al propriilor valori.

2. Daca nu stai cuminte, d-nul doctor iti face injectii -  In ceea ce priveste populatia tarii noastre ne confruntam atunci cand vine vorba de sanatate cu unele probleme, dintre care una este extrem de importanta: prezentarea de buna-voie a pacientului la medic nu doar pentru ca se simte rau, ci pentru controalele de rutina. Din pacate acest lucru nu se intampla decat intr-un procent atat de mic incat putem sa-l neglijam. Sunt mai multe cauze pentru care omul nu se prezinta la medic, neglijandu-si pana la risc vital sanatatea (vezi cazurile de cancere depistate tardiv pentru ca atunci a venit pacientul la medic ), cum ar fi: lipsa timpului, a banilor, imposibilitatea de transport, dar si incomoditatea psihica, aceasta din urma fiind poate cea mai importanta. Goethe spunea ca "Lumea nu-i a celor care pot, este a celor care vor", asadar daca vrei, ajungi macar o data pe an la medic. Copilul cand ajunge la medic cu parintele este oricum speriat, fiind un mediu putin cunoscut de el in care se duce de fiecare data cand sufera... Daca parintele ii mai sugereaza ideea ca medicul poate fi rau, ci nu acea persoana care ii vrea binele, ca medicul ii face injectii, oricum acesta fiind cel care ii ia analizele de sange din degetel si il doare, il palpeaza si-l asculta cu tot felul de obiecte ciudate, il intoarce pe toate partile si se uita la el, il pune sa faca diverse lucruri (tehnici de examinare medicala ), il agaseaza cu fresa pe dintisori (daca medicul este stomatolog ), il opereaza de amigdale, polipi sau apendicita, ii curata o bubita chiar daca il doare etc, copilul va deveni si mai speriat si poate total necompliant. In final, copilului i se creaza o frica si o jena de doctor fata de care va manifesta in timp o atitudine inchisa, evitanta. Astfel inca de mic copilul se simte inconfortabil la medic. Parintele trebuie sa inteleaga si sa-i dezvolte copilului o buna relatie cu medicul. Niciodata sa nu ii spuna copilului ca medicul il va pedepsi cu o injectie daca nu este cuminte, ci, din contra, ca nu-l mai lasa la nenea doctor care il face bine daca nu este cuminte.

3. Sa-ti fie rusine!  - La o prima interpretare aceste vorbe au un efect bun asupra copilului, caci prin rusinare copilul intelege ca nu este bine ce a facut si probabil nu va mai repeta fapta. Insa, cu timpul (si nu-i nevoie de prea mult ) copilul va incerca sa se fereasca de acest sentiment de rusine si cum altfel ar putea face aceasta daca nu prin evitarea unor situatii ce i-ar putea starni acest sentiment. Insa sentimentul de rusine il poate starni si un esec, mai ales daca este unul public. Asadar copilul incepe sa nu mai intreprinda anumite activitati de frica esecului sau a rusinii sau a dezamagirii parintilor. In cativa ani veti sesiza ca micutul si-a pierdut initiativa. Multe lucruri ar fi putut sa le faca, sa le obtina, insa... a ezitat din cauza rusinii, a timiditatii.

4. Daca nu incetezi, te las aici si plec!  - Se mai intampla cand iesiti la cumparaturi sau la joaca cu copiii ca acestia sa aiba o dorinta arzatoare fie sa se mai joace, fie sa ii cumparati o jucarie si de ciuda ca nu se pot intampla lucrurile dupa placul lor incep sa planga, sa se roage, sa insiste pana cand parintele fie cedeaza in favoarea lor, fie... cedeaza de nervi. Varianta ideala ar fi ca parintele sa nu cedeze de niciun fel ci sa faca lucrurile asa cum trebuie. Dar de multe ori parintii se enerveaza si ameninta copilul cu abandonul. Copii se simt vulnerabili si profund atasati de parinti astfel ca cea mai mare temere a lor este sa fie lasti singuri, lipsiti de aparare si sustinere. Studii psihologice au scos la iveala urmatoarele: prima amintire din viata unui om este in cele mai multe cazuri legate de un sentiment negativ, de frica, peste 60% din adulti avand ca prima amintire un moment in care s-a pierdut de parinti. Oferiti-i copillui o alternativa, nu amenintarea cu abandonul, spre xemplu: "mami nu poate sa iti cumpere jucaria aceea, e prea scumpa si nu poate, nu ca nu vrea, dar uite, ca sa-ti treaca supararea mergem sa mancam o inghetata, bine?". Este indicat sa-i vorbiti copilului (si in cazul adultilor este valabil ) cu formule ce induc raspunsul: "nu-i asa ca?" sau "bine?" sau "facem asa?", persoana avand tendinta sa dea raspunsul pe care doriti sa-l auziti.

5. X-ulescu este mai bun  - Adesea parintii compara copiii cu altii: fie cu surorile sau fratii, fie cu alti copii ai pritenilor, ai vecinilor sau colegi de scoala. Aceste comparatii nu sunt deloc constructive pentru copii. Chiar daca parintele si-ar dori sa-i dezvolte prin astfel de comparatii spiritul competitiv al copilului, din pacate efectul este altul si deloc unul pozitiv, mai ales cand persoana de comparatie este unul din frati. Copilul intelege alfel aceste vorbe, mai exact: "nu esti suficient de bun, de destept, de frumos, de rapid etc., asadar ca parinte sunt dezamagit de tine, mai bine nu te aveam sau aveam alt copil, pe acela de-l tot laud". Aceste comparatii fac ca in sufletul copilului sa incolteasca rivalitatea, sentimentele negative, ura, gelozie, scaderea increderii de sine si aceste sentimente pot avea urmari deloc frumoase daca apar intre frati. Copilul se va inchide, se va izola si va incerca sa iasa altfel in evidenta in fata parintilor, prin activitati la care se pricepe si care chiar ii reusesc poate mai bine decat celuilalt sau prin isterii (dezvolta tulburarea histrionica de comportament ). Este important ca parintele sa inteleaga ca al sau copil are talentele si aptitudinile sale si chiar daca nu are cele mai bune rezultate la matematica, poate este un pictor desavarsit sau un copil cu aptitudini artistice, sportive etc. Parintele trebuie sa caute aptitudinile copilului si sa incerce sa le dezvolte in principal pe acelea ci nu cele care ii sunt contra caraterului sau.