Nu de puține ori ne-am intrebat fiecare dintre noi dacă se poate discuta într-adevăr despre o comunicare socială a emoțiilor în cazul copiilor. Cercetători de renume precum Dozier sau Declercq au efectuat studii pentru a ne putea oferi un răspuns adecvat la această întrebare. Astfel, unul dintre studiile efectuate s-a desfășurat in mediul școlar și a avut ca subiecți copii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani. O persoană de sex feminin din grupul de cercetători relata o istorisire fiecărui copil în mod individual. O parte dintre aceștia au fost expuși la povestioara care a avut ca temă "Viața la țară" și care inducea un nivel scăzut de emoție, iar ceilalți la "Xandi și monstrul", o povestire scrisă de Christiane Vandeplas de la Universitatea din Louvain. Cea de-a doua povestire era special creată pentru a le induce copiilor frică, însa le oferea acestora și modalități de gestionare a acestei frici. Astfel aceasta avea un nivel mai ridicat de emoție față de prima istorisire. După ce asculta povestirea, copilul era dus într-o sală unde se putea juca alături de alți doi colegi de-ai lui care nu auziseră relatarea. Timp de 15 minute copilul a fost pus sub observație pentru a avedea dacă prezintă anumite manifestări de comunicare socială, însă acest lucru nu s-a petrecut. Cercetătorii au mizat pe faptul că partenerii aflați în sala de joacă nu erau cei mai potriviți pentru acest lucru. În ziua relatării istorisirii copiii au primit pentru acasă un chestionar adresat părinților. Aceștia erau rugați să indice dacă cei mici vorbeau în mod spontan despre istorisire. S-a constat faptul că 42% dintre cei care au ascultat "Viața la fermă" au realizat acest lucru și 72% dintre cei care au ascultat "Xandi și monstrul". Concluzia studiului a fost faptul că cei mici au avut loc manifestări de comunicare socială, iar povestirea care a avut o intensitate emoțională mai mare a avut un impact mai puternic asupra copiilor. Manifestările de comunicare socială a emoțiilor sunt bine reprezentate încă de la vârsta de 6 ani. În cazul copiilor cu vârste mai mici, conform studiilor exploratorii efectuate de Fanny Baez, se poate afirma faptul că, în baza relatărilor efectuate de părinți, copiii în vârstă de 3 ani comunică în special la cererea părinților. Comunicarea este sumară și copilul își comunică emoțiilor strict părinților săi. Odată cu înaintarea în vârstă copilul începe să preia inițiativa și începe să comunice și cu persoane de substituție. Perioada dintre 3 și 5 ani este extrem de importantă pentru formarea aptitudinilor care contribuie la o dezvoltarea a comportamentului de comunicare socială emoțională. Sursa: "Comunicarea socială a emoțiilor", Bernard Rimé, Ed. Trei