Despre alienarea parentala
Inapoi Autor: Psiholog clinician, Psihoterapeut Ana Petrescu
Sindromul Alienării Părinteşti sau Sindromul Alienării Parentale (în engleză Parental Alienation Syndrome sau prescurtat PAS ) constă în denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt cu intenţia îndepărtării copilului de acesta. Noţiunea de PAS a fost introdusă de profesorul de psihiatrie american Richard A. Gardner (1931 - 2003 ) în anul 1985.
Dr. Douglas Darnall defineşte alienarea parentală ca fiind orice constelaţie de comportamente, conştiente sau inconştiente, care ar putea evoca o perturbare a relaţiei dintre copil şi părintele care nu deţine custodia sa. Accentul cade pentru Dr. Darnall pe spălarea creierului (brainwashing ), alienarea fiind un proces reciproc în care ambii părinţi sunt prinşi.
PAS este o formă de abuz emoţional asupra copilului, care apare în cursul sau în urma unui divorţ, prin care părintele ce obţine custodia copilului urmăreşte excluderea completă a celuilalt părinte din viaţa copilului.
Părintele alienator are de obicei o cauză: alierea copilului de partea sa, astfel încât să lupte împreună într-o campanie de distrugere a relaţiei copilului cu celălalt părinte. Este vorba de un proces care necesită timp, iar copiii, mai ales cei aflaţi la vârste mici, sunt complet neajutoraţi pentru a vedea ce li se întamplă şi pentru a se apăra. Acest proces începe în multe cazuri încă dinaintea finalizării divorţului. Concret, acest lucru înseamnă că prin gânduri, acţiuni şi maniere verbale şi non-verbale un copil este abuzat emoţional (i se spală creierul ) pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un duşman. Celălalt părinte (părintele alienat ) este vorbit de rău în faţa copilului de către mama acestuia, vizitele copilului de exemplu la tată sunt restricţionate sau mama încearcă să controleze activităţile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu tatăl său.
În cartea sa "The Parental Alienation Syndrome", Gardner arată că PAS se realizează prin idei, acţiuni şi manierisme verbale sau non-verbale prin care copilul este abuzat emoţional prin spălarea creierului (brainwashing ) pentru a-l face să creadă că celălalt parinte este un duşman. Aceasta se poate realiza prin diverse moduri care variază de la vorbirea de rău a părintelui în faţa copilului, la împiedicarea programului de vizitare, sau planificarea altor activităţi ale copilului în timpul programului de vizitare.
Trebuie menţionat că uneori alienatorul nu este (doar ) părintele, ci şi bunicul / bunica, părintele adoptiv, părintele vitreg, prietenii de familie ai mamei, sau alte persoane din anturajul mamei şi al copilului. De asemenea, un părinte alienator se va alia deseori cu persoane care îi susţin părerea, căutând sprijin în "apărarea" copilului contra celuilalt părinte. PAS nu este caracteristic unui anumit status social sau economic, putând apărea la orice categorii populaţionale.
De ce apare PAS?
Separarea părinţilor înseamnă pentru un copil să aibă un tată şi o mamă care nu se mai iubesc. De obicei se dezvoltă un conflict de loialitate: am voie să îmi iubesc ambii părinţi? Părinţii trebuie să dea copilului "voie" să îi iubească pe amândoi şi să arate acest sentiment, chiar dacă părinţii nu se mai iubesc unul pe altul. PAS se dezvoltă când unul dintre părinţi îl foloseşte pe copil ca o armă de răzbunare şi pentru şantaj. Copilul este agresat şi învăţat de mamă să respingă tatăl. Chiar dacă înainte de divorţ relaţia tată-copil a fost bună şi apropiată comportamentul mamei poate să rupă, inconştient sau conştient, această relaţie. De teama de a pierde afecţiunea părintelui cu care stă cel mai mult copilul ajunge în anumite cazuri să refuze legătura cu părintele cu care prin natura situaţiei petrece mult mai puţin timp.
Există o gamă foarte largă de manifestări ale PAS, iar lista de mai jos nu este exhaustivă. Pe de altă parte, chiar şi cei mai buni părinţi pot avea într-o mică măsură atitudini alienatoare. Diferenţa este făcută de caracterul sistematic şi programat al acestor acţiuni în cazul părinţilor manipulatori:
Acţiuni
• copilul este pus să decidă dacă doreşte sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte, astfel creând o situaţie de conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua
• se povesteşte copilului "totul" despre căsătorie şi divorţ, ceea ce este dureros şi distructiv pentru acesta
• copilului nu i se permite să îşi ia lucrurile care îi aparţin atunci când acesta se deplasează la celălalt părinte
• celalalt parinte nu are acces la şcoală sau la activităţile extracuriculare ale copilului
• celalalt parinte nu primeşte informaţii despre situaţia şcolară sau medicală a copilului
• celalalt aprnte este acuzat de ruperea relaţiei, de problemele financiare şi schimbarea modului de viaţă al mamei, etc.
• pozele celuilalt parinte nu sunt permise în la domiciliul copilului. Mai ales pozele realizate dinaintea separării părinţilor, în care toţi membrii familiei apăreau într-o ipostază fericită, sunt prohibite.
• inflexibilitate în programul de vizitare programul de vizitare peste ora maximă decisă de instanţă
• programarea altor activităţi ale copilului în timpul programului de vizitare şi caracterizarea părintelui care trebuie să vină în vizită ca "egoist" dacă protestează nerecunoaşterea dreptului propriu de a exercita autoritatea parentală în acele ore în care are drept devizită la domiciliul copilului.
• monitorizarea permanentă a activităţilor pe care celălalt părinte le realizează cu copiii eventual interferarea cu aceste activităţi decise de părintele la care este incredinţat minorul.
Efecte asupra copilului:
• Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinţi, acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei copilul nu răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea subiectului.
• Copilul devine supărat sau furios pe celalalt parinte, deseori fără o motivaţie
• Copilul este folosit pentru a "spiona" celălalt părinte, ceea ce provoacă o stare de tensiune şi conflict interior pentru copil. Copilul ne-alienat doreşte să fie loial ambilor părinţi.
• Reacţia negativă a părintelui la care este încredinţat copilul când acesta se simte bine în timpul programului de vizitare, va duce la o problemă de comunicare. Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuala dacă nu ştie ca este "în regula" să se simtă bine cu părintele la case se află în vizită.
• Restricţionarea accesului celuilalt părinte la comunicarea prin telefon (se desfiinţează postul telefonic fix pentru ca celălalt părinte să poată lua legătura cu copilul doar apelând mobilul părintelui care are încredinţarea minorului ) şi respectiv ascultarea conversaţiei telefonice pe care o are copilul cu celălalt părinte.
Dr. Douglas Darnall defineşte alienarea parentală ca fiind orice constelaţie de comportamente, conştiente sau inconştiente, care ar putea evoca o perturbare a relaţiei dintre copil şi părintele care nu deţine custodia sa. Accentul cade pentru Dr. Darnall pe spălarea creierului (brainwashing ), alienarea fiind un proces reciproc în care ambii părinţi sunt prinşi.
PAS este o formă de abuz emoţional asupra copilului, care apare în cursul sau în urma unui divorţ, prin care părintele ce obţine custodia copilului urmăreşte excluderea completă a celuilalt părinte din viaţa copilului.
Părintele alienator are de obicei o cauză: alierea copilului de partea sa, astfel încât să lupte împreună într-o campanie de distrugere a relaţiei copilului cu celălalt părinte. Este vorba de un proces care necesită timp, iar copiii, mai ales cei aflaţi la vârste mici, sunt complet neajutoraţi pentru a vedea ce li se întamplă şi pentru a se apăra. Acest proces începe în multe cazuri încă dinaintea finalizării divorţului. Concret, acest lucru înseamnă că prin gânduri, acţiuni şi maniere verbale şi non-verbale un copil este abuzat emoţional (i se spală creierul ) pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un duşman. Celălalt părinte (părintele alienat ) este vorbit de rău în faţa copilului de către mama acestuia, vizitele copilului de exemplu la tată sunt restricţionate sau mama încearcă să controleze activităţile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu tatăl său.
În cartea sa "The Parental Alienation Syndrome", Gardner arată că PAS se realizează prin idei, acţiuni şi manierisme verbale sau non-verbale prin care copilul este abuzat emoţional prin spălarea creierului (brainwashing ) pentru a-l face să creadă că celălalt parinte este un duşman. Aceasta se poate realiza prin diverse moduri care variază de la vorbirea de rău a părintelui în faţa copilului, la împiedicarea programului de vizitare, sau planificarea altor activităţi ale copilului în timpul programului de vizitare.
Trebuie menţionat că uneori alienatorul nu este (doar ) părintele, ci şi bunicul / bunica, părintele adoptiv, părintele vitreg, prietenii de familie ai mamei, sau alte persoane din anturajul mamei şi al copilului. De asemenea, un părinte alienator se va alia deseori cu persoane care îi susţin părerea, căutând sprijin în "apărarea" copilului contra celuilalt părinte. PAS nu este caracteristic unui anumit status social sau economic, putând apărea la orice categorii populaţionale.
De ce apare PAS?
Separarea părinţilor înseamnă pentru un copil să aibă un tată şi o mamă care nu se mai iubesc. De obicei se dezvoltă un conflict de loialitate: am voie să îmi iubesc ambii părinţi? Părinţii trebuie să dea copilului "voie" să îi iubească pe amândoi şi să arate acest sentiment, chiar dacă părinţii nu se mai iubesc unul pe altul. PAS se dezvoltă când unul dintre părinţi îl foloseşte pe copil ca o armă de răzbunare şi pentru şantaj. Copilul este agresat şi învăţat de mamă să respingă tatăl. Chiar dacă înainte de divorţ relaţia tată-copil a fost bună şi apropiată comportamentul mamei poate să rupă, inconştient sau conştient, această relaţie. De teama de a pierde afecţiunea părintelui cu care stă cel mai mult copilul ajunge în anumite cazuri să refuze legătura cu părintele cu care prin natura situaţiei petrece mult mai puţin timp.
Există o gamă foarte largă de manifestări ale PAS, iar lista de mai jos nu este exhaustivă. Pe de altă parte, chiar şi cei mai buni părinţi pot avea într-o mică măsură atitudini alienatoare. Diferenţa este făcută de caracterul sistematic şi programat al acestor acţiuni în cazul părinţilor manipulatori:
Acţiuni
• copilul este pus să decidă dacă doreşte sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte, astfel creând o situaţie de conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua
• se povesteşte copilului "totul" despre căsătorie şi divorţ, ceea ce este dureros şi distructiv pentru acesta
• copilului nu i se permite să îşi ia lucrurile care îi aparţin atunci când acesta se deplasează la celălalt părinte
• celalalt parinte nu are acces la şcoală sau la activităţile extracuriculare ale copilului
• celalalt parinte nu primeşte informaţii despre situaţia şcolară sau medicală a copilului
• celalalt aprnte este acuzat de ruperea relaţiei, de problemele financiare şi schimbarea modului de viaţă al mamei, etc.
• pozele celuilalt parinte nu sunt permise în la domiciliul copilului. Mai ales pozele realizate dinaintea separării părinţilor, în care toţi membrii familiei apăreau într-o ipostază fericită, sunt prohibite.
• inflexibilitate în programul de vizitare programul de vizitare peste ora maximă decisă de instanţă
• programarea altor activităţi ale copilului în timpul programului de vizitare şi caracterizarea părintelui care trebuie să vină în vizită ca "egoist" dacă protestează nerecunoaşterea dreptului propriu de a exercita autoritatea parentală în acele ore în care are drept devizită la domiciliul copilului.
• monitorizarea permanentă a activităţilor pe care celălalt părinte le realizează cu copiii eventual interferarea cu aceste activităţi decise de părintele la care este incredinţat minorul.
Efecte asupra copilului:
• Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinţi, acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei copilul nu răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea subiectului.
• Copilul devine supărat sau furios pe celalalt parinte, deseori fără o motivaţie
• Copilul este folosit pentru a "spiona" celălalt părinte, ceea ce provoacă o stare de tensiune şi conflict interior pentru copil. Copilul ne-alienat doreşte să fie loial ambilor părinţi.
• Reacţia negativă a părintelui la care este încredinţat copilul când acesta se simte bine în timpul programului de vizitare, va duce la o problemă de comunicare. Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuala dacă nu ştie ca este "în regula" să se simtă bine cu părintele la case se află în vizită.
• Restricţionarea accesului celuilalt părinte la comunicarea prin telefon (se desfiinţează postul telefonic fix pentru ca celălalt părinte să poată lua legătura cu copilul doar apelând mobilul părintelui care are încredinţarea minorului ) şi respectiv ascultarea conversaţiei telefonice pe care o are copilul cu celălalt părinte.
Self Care Center
For your mental and emotional well-being
Recomandă acest cabinet
