Interesul pentru măsurarea anxietăţii este enorm datorită răspândirii ei în rândul populaţiei în general, cât şi a neclarităţilor conceptuale a formelor clinice din această clasă, multe dintre acestea fiind destul de vag conturate.
După H. Lindell (citat de Barlow, 2000 ) anxietatea este umbra inteligenţei: "Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios şi îngrijorat. Îmi vine să cred că anxietatea acompaniază intelectul ca şi umbra corpul şi cu cât cunoaştem mai mult natura anxietăţii cu atât cunoaştem mai mult despre intelect".

Semnele şi simptomele anxietăţii (cele patru module ale anxietăţii ) :

AFECTIVE COGNITIVE FIZICE COMPORTAMENTALE
Anxietate Teama de a-şi pierde controlul Cefalee Evitare
Depresie Grijă excesiva Dureri musculare Dorinţa de scapare
Panică Anticiparea de lucruri rele Oboseala Verificare
Frică Prezicerea de lucruri rele Tremor Inhibiţie
Mânie Credinţa într-o soartă rea Gura uscată Hipervigilenţa
Iritabilitate Auto-acuzare Transpiraţii Agitaţie
Depersonalizare Catastrofizarea evenimentelor Tulburări de respiraţie Nelinişte
Derealizare Concluzionarea negativă Hiperventilaţie Plâns
Obnubilare Tulburări de memorie Dureri în piept Precipitare
Apatie Tulburări de concentrare Palpitaţii Precauţie
Tulburări de atenţie Răceala extremitatilor Reticenţa
Ameţeala
Tulburări de apetit

Cauzele anxietăţii generalizate:

Cauzele exacte ale anxietăţii generalizate nu sunt cunoscute, dar se pare ca la geneza bolii stau mai mulţi factori: factori genetici, chimia creierului şi stresul din mediu.
Factorii genetici în anxietate: Cercetările sugerează că istoricul familial are un rol în creşterea probabilităţii ca o persoană să dezvolte anxitetate. Aceasta înseamnă că tendinţa spre anxietate se poate moşteni în cadrul familiei.
Chimia creierului: Anxietatea generalizată se asociază cu nivele anormale de neurotransmiţători în creier. Neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei de la o celulă nervoasă la alta. Daca neurotransmiţătorii sunt dezechilibraţi atunci mesajele din creier nu se pot transmite normal. Acest lucru poate modifica felul în care creierul reacţioneaza la anumite situaţii şi poate duce la anxietate.
Factorii de mediu: Traumele psihice şi evenimentele stresante, cum sunt abuzul, decesul cuiva iubit, divorţul, schimbarea slujbei sau şcolii, etc pot duce la anxietate generalizată. Utilizarea sau încetarea utilizării unor substanţe care produc dependenţă, cum sunt alcoolul, cafeina şi nicotina pot să agraveze anxietatea.

Psihoterapia de tip cognitiv - comportamentală este un mod eficient de a lupta contra anxietăţii. Principiul de bază al acesteia postulează în sensul că modurile în care individul se comportă sunt determinate de situaţiile imediate şi de felul în care subiectul le interpretează. Felul în care clientul gândeşte influenţează felul în care se simte: dacă gândurile lui sut pozitive, ca rezultat, şi emoţiile vor fi tot pozitie. Psihoterapia cognitivă ajută la a ne comporta într-un mod eficient şi raţional. Având în vedere că gândurile noastre, fie pozitive fie negative, pot conţine erori, cu ajutorul psihoterapiei cognitiv - comportamentale putem învăţa cum să adunăm dovezi pentru a afla cât de eronate sau corecte sunt ele, şi ce putem face pentru a le adapta realităţii.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală are drept obiectiv reducerea anxietăţii prin intermediul învăţării clienţilor să identifice, să evalueze, să controleze şi să modifice gândurile negative legate de pericole potenţiale cît şi comportamentele asociate cu acestea.