Roxana Elena Popescu - Cabinet individual de psihologie

Daca ar fi sa ma prezint din punct de vedere academic, pot spune despre mine ca sunt absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti, specializarea Psihologie.
Am finalizat si doua masterate, de asemenea, in cadrul Universitatii din Bucuresti ...
• Evaluarea, consilierea si psihoterapia copilului, cuplului si a familiei
• Psihologie clinica - evaluare si interventie terapeutica.
... Si o formare in Psihoterapie Experientiala, in cadrul scolii SPER (Bucuresti), membra a Consiliului Mondial de Psihoterapie (WCP), in cadrul careia am acumulat un numar de 350 de ore de analiza didactica, formare si abilitare.

Cu alte cuvinte, prima specializare si formarea imi ofera posibilitatea sa acord asistenta psihologica tututor urmatoarelor categorii: copii, adulti, cupluri, familii sau grupuri.
Cel de-al doilea masterat imi permite sa activez in domeniul clinic, sa evaluez si sa consiliez psihologic persoane care sufera de anumite patologii, fie ele fiziologice sau de natura psihica. Oricum ar fi, acestea afecteaza calitatea vietii si e de preferat sa nu lasam sa ase intample acest lucru.

Site-ul meu, www.psihologpentrucopii.com este dedicat, dupa cum ii spune si numele, in deosebi copiilor: copii de cele mai diferite varste, etnii, religii, paturi sociale. Copii de 3 ani, adolescenti de 15 ani sau adulti de 42, indiferent de varsta biologica, in noi, exista si va exista mereu, copilul interior.

Din pacate, in cazul majoritatii persoanelor adulte din ziua de azi, copilul interior este amortit, adormit, uitat intr-un colt de suflet. Am putea lua exemplul copilului care tresare de bucurie la auzul unei vesti banale si tot el este cel care isi permite sa-si traiasca emotiile, asa cum ii vin... negative, pozitive, spontane si pline de tumult. Cu alte cuvinte, copilul rade si plange din tot sufletul, traieste cu intensitate fiecare moment.

Cele de mai sus sunt doar cateva din motivele pentru care imi sunt atat de dragi copiii...

De ce iubim copiii? (o intrebare pe care a avut-o si Cartarescu, dar cu privire la persoanele sexului frumos: "De ce iubim femeile?")
pentru naturaletea lor,
pentru intensitatea cu care cer un lucru pana cand il obtin,
pentru usurinta cu care iti spun "te iubesc"
pentru ca sunt sinceri si au inima plina de bunatate,
pentru ca nimic nu e mai important decat clipa prezenta,
pentru ca le place sa se joace si stiu sa o faca,
pentru ca nu sunt rai,
pentru ca au vise,
pentru ca stiu sa rada cu aceeasi intensitate cu care plang
pentru ochii lor limpezi, prin care, daca te uiti atent, le vezi sufletul.

... iar lista poate continua la nesfarsit si promit sa o updatez ori de cate ori gasesc un motiv in plus.
Mai mult, va invit, pe fiecare dintre dvs, sa imi trimiteti un mesaj, scurt, lung, cum doriti sa-mi spuneti de ce iubiti copiii, iar eu ma angajez sa postez si motivul dvs in continuarea celor de mai sus.


De ce eu?
Se spune ca nu doar clientii isi aleg psihologii, ci e un lucru reciproc, e o chimie, o scanteie, un "orice" care ii aduce impreuna. Cred cu tarie ca orice om care vine in viata noastra are un scop precis, scop pe care il putem contientiza la un moment dat sau nu. El vine oricum in viata noastra, exact in momentul in care avem cea mai mare nevoie de el.
Asa ca n-am sa incerc sa argumentez in niciun fel. N-am sa incerc sa va conving de ce pot face eu pentru dvs sau pentru copilul dvs mai mult decat ar face un alt psiholog. Va invit sa alegeti dupa cum simtiti...