"Decizia unui om de a TRĂI într-o lume în care mulți alții cred că pot doar să supraviețuiască, este un act de curaj." - Raluca Ciobanu
Asta se poate manifesta în diverse arii ale vieții, inclusiv aria profesională. Poate fi observat atunci când ai de făcut o alegere, un pas către ceva ce îți dorești. Sau atunci când te afli într-o perioadă de tranziție.
A avea curaj este un proces, o călătorie. Curajul se construiește pas cu pas. Experiență cu experiență.
Începem din punctul în care nu știm că avem acest curaj. Apoi urmează etapa de descoperire a lui. Următoarea etapa este cea de explorare și împuternicire. Finalul este momentul când îl trăim plenar, funcțional.
În funcție de răspunsul exterior sau interior primit în timpul primelor 3 etape putem să-l negăm ("eu nu am curaj" ), să-l blocăm într-un anumit stadiu (am puțin curaj/am curaj să fac aia dar nu am curaj să fac asta/eu nu am așa curaj ca și tine ) sau să continuăm să-l dezvoltăm (chiar dacă acum simt că nu am curaj/îmi este frică aleg să continui/fac asta ).
Citatul de început este ceea ce scriam acum câțiva ani într-o postare pe care o puteam vedea doar eu.
De ce-l aduc astăzi aici? Pentru că-l consider un exemplu potrivit de cum evoluează curajul și cum se reflectă procesul în aria profesională.
Pe atunci eram într-o etapă de exersare a curajului. Am reușit să transmit mesajul către mine iar următorul pas era să-l transmit și către ceilalți.
Aceasta se poate transpune în sfera mea profesională așa: ajunsesem într-un punct al carierei mele dar aceasta se desfășura la un nivel restrâns, ajungeam la un număr redus de oameni.
Treptat am ales să am curajul să mă dezvolt, și asta a dus la curajul de a mă adresa și altor oameni.
Dacă negi o parte a curajului sau rămâi blocată într-o anume etapă îți anulezi sau reduci posibilitatea de a evolua. Iar asta duce la neîmplinire, inclusiv profesională. Și financiară. 
Tu unde vrei să fii peste o perioadă? Ce ai curaj să faci pentru asta?