TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA

Elemente de diagnostic

Elementele esentiale ale tulburarii obsesivo-compulsive sunt obsesiile sau compulsiile recurente (criteriul A ) care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de timp (adica, ele iau mai mult decat o ora pe zi ) sau cauzeaza o detresa marcata sau o deteriorare semnificativa (criteriul C ) .
Intr-un anumit moment in cursul tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau nejustificate (criteriul B ) .
Daca pe axa I este prezenta o alta tulburare, continutul obsesiilor sau compulsiilor nu este limitat la aceasta (criteriul D ) .
Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex., unui drog de abuz, unui medicament ) sau ale unei conditii medicale generale (criteriul E ) .

Obsesiile sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresam marcata. Calitatea intrusiva si inadecvata a obsesiilor a fost definita ca "egodistonica".
Aceasta se refera la convingerea individului ca acest continut al obsesiilor ii este strain, nu se afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit sa-l aiba. Individul este capabil insa sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt produsul propriei sale minti si nu ii sunt impuse din afara (ca in insertia de ganduri ) .

Cele mai frecvente obsesii sunt:

- gandurile repetate in legatura cu contaminarea (de exv a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane ) ;
- dubitatiile repetate (de ex., a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi acela daca a vatamat pe cineva intr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa deschisa ) ;
- necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (de ex., detresa intensa cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric ) ;
- impulsuri agresive sau oribile (de ex., acela de a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in biserica ) ;
- imagerie sexuala (de ex., o imagine pornografica recurenta ) .

Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt simple temeri excesive in legatura cu probleme reale de viata (de ex., preocupari referitoare la dificultatile curente ale vietii, cum ar fi problemele financiare, de serviciu sau scolare ) si este putin probabil ca se refera la o problema reala de viata.
Individul cu obsesii incearca de regula sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri sau de impulsuri, ori sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune (adica cu o compulsie ) . De exemplu, un individ torturat de dubii in legatura cu a fi lasat aragazul deschis incearca sa le neutralizeze prin verificari repetate spre a se asigura ca acesta este inchis.

Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex.., spalatul mainilor, ordonatul,
verificatul ) sau acte mentale (de ex., rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in gand ) al caror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa si nu cel de a obtine placere sau gratificare. in cele mai multe cazuri, persoana se simte obligata sa efectueze compulsia pentru a reduce detresa care acompaniaza o obsesie ori pentru a preveni un eveniment sau o situatie temuta oarecare.
De exemplu, indivizii cu obsesii in legatura cu faptul de a fi contaminati isi pot reduce detresa mentala spalandu-se pe maini pana ce pielea lor devine carne vie; indivizii detresati de obsesiile referitoare la faptul de a fi lasat usa deschisa pot fi determinati sa verifice incuietoarea la fiecare cateva minute; indivizii detresati de ganduri blasfemiante nedorite pot afla usurare numarand pana la zece inainte si inapoi deo suta de ori pentru fiecare gand. in unele cazuri, individul efectueaza acte rigide sau stereotipe, conform unor reguli elaborate idiosincratic, fara a fi capabili sa spuna de ce fac aceasta.
Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod realist cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna.

Cele mai frecvente compulsii implica:
- spalatul si curatatul
- numaratul
- verificatul
- cererea sau solicitarea de asigurari
- actiunile repetate
- ordonarea.

Prin definitie, adultii cu tulburare obsesivo-compulsiva recunosc la un moment dat ca obsesiile sau compulsiile lor sunt excesive sau nejustificate.
Aceasta cerinta nu se aplica la copii pentru ca ei pot fi lipsiti de suficienta calificare cognitiva pentru a face o astfel de judcata. Chiar la adulti exista insa o gama larga de intuire a rationalitatii obsesiilor sau compulsiilor. Unii indivizi au incertitudine in legatura cu rationalitatea obsesiilor sau compulsiilor lor si orice intuitie data a individului poate varia de-a lungul timpului si in functie de situatii. De exemplu, persoana poate recunoaste o compulsie de contaminare ca nejustificata, cand discuta aceasta intr-o "situatie de siguranta" (de ex., in cabinetul terapeutului ), dar nu si cand este fortata sa manuie bani. In aceste cazuri, cand individul recunoaste ca obsesiile si compulsiile sunt nejustificate, el poate dori sau chiar incerca sa le reziste. Cand incearca sa reziste unei compulsii, individul poate avea sentimentul de amplificare a anxietatii sau tensiunii care este adesea usurata prin cedarea la compulsie. In cursul tulburarii, dupa esecuri repetate de a rezista obsesiilor sau compulsiilor, individul se poate supune lor, nu mai experienteaza dorinta de a le rezista si poate incorpora compulsiile in rutinele sale cotidiene.
Obsesiile sau compulsiile trebuie sa cauzeze o detresa considerabila, sa fie consumatoare de timp (sa ia mai mult de o ora pe zi ) ori sa interfereze semnificativ cu rutina normala a individului, cu functionarea profesionala ori cu activitatile sociale uzuale sau cu relatiile cu altii. Obsesiile sau compulsiile pot inlocui comportamentul util si satisfacator, si pot fi foarte perturbante pentru functionarea generala. Deoarece intruziunile obsesive pot distrage foarte mult, ele pot duce la o functionare ineficienta in sarcinile cognitive care cer concentrare, cum ar fi cititul sau calculatul. in afara de aceasta, multi indivizi evita obiectele sau situatiile care provoaca obsesii sau compulsii. O astfel de evitare poate deveni extinsa si poate restrange sever functionarea generala.