In Gestalt vorbim despre stiluri de contact, adica despre felul nostru de a fi in lume si de a-l intalni pe celalalt. Cu totii avem un registru cu asemenea stiluri de contact, combinatii ale schemelor sinelui si ale celuilalt pe care le folosim atunci cand interactionam cu oamenii. Stilurile noastre de contact sunt create si continua sa se dezvolte o data cu experienta noastra in relatiile pe care le avem unii cu altii, incepand cu tipurile de relatii din familiile noastre de origine si continuand cu relatiile cu prietenii, profesorii, iubitii, colegii de serviciu, sotiile, copiii si asa mai departe. Sunt adaptarile noastre creative fata de simtul nostru de sine intr-un anumit mediu. Dintr-o perspectiva foarte simpla, ne-am putea gandi la stilurile noastre variate de contact ca la momente in care suntem jucausi, empatici, lingusitori, critici si asa mai departe. Ele includ atat modul in care suntem deschisi sa interiorizam, sa ne alaturam sau sa ne contopim cu ceilalti, cat si modul in care rezistam, ne inchidem sau ne protejam simtul sinelui nostru fata de ceilalti. Pentru a crea o legatura buna si pentru a creste, trebuie atat sa acceptam noul, cat si sa rezistam si sa mentinem un simt al sinelui; trebuie sa ne schimbam si in acelasi timp sa ramanem la fel. In mod optim stilurile noastre de contact sunt intr-o stare permanenta de evolutie, pe masura ce noi si mediul nostru ne schimbam.

Cand lipsa sprijinului (abuzul, neglijenta sau pierderea ) exista in mediul nostru intr-o maniera constanta sau destul de severa, rusinea va incepe sa ne organizeze stilurile de contact in moduri importante. Aspectele sinelui (de exemplu, sentimente, dorinte, nevoi, feluri de a fi in lume ) pentru care noi nu percepem nici un suport disponibil, se vor asocia cu rusinea, in asa fel incat atunci cand ele se vor trezi in noi, ne vom reprima exprimarea si dezvaluirea aspectelor nesprijinite si, deci, rusinoase ale sinelui. Deoarece experienta rusinii (concreta sau ca o probabilitate perceputa ) este atat de devastatoare, in aceeasi masura in care este rusinoasa, este foarte probabil sa ne angajam intr-un comportament de un anumit tip si vom incerca sa gestionam sau sa evitam rusinea si, in acelasi timp, sa ascundem acea parte a sinelui nostru care este legata de rusine. Aceste strategii includ comportamente asociate cu furia, acuzatiile, controlul, foamea de putere, retragerea, dispretul, perfectionismul si altele. Din nou, aceste comportamente de copiere/evitare sunt un mod de a crea un contact in cadrul unui mediu dat, in timp ce se evita un nivel dizabilitant al rusinii. Astfel, de exemplu, folosirea furiei poate fi o incercare de a scapa de rusinea pe care o simtim: poate fi de asemenea un mod de a-i face pe ceilalti sa nu observe vulnerabilitatea noastra. In acelasi timp poate fi utilizata pentru a testa daca mediul nostru curent ne ofera sau nu suport observand modul in care raspund ceilalti la furia noastra. Asa cum se intampla si cu alte scheme comportamentale (sau stiluri de contact ), comportamentele pe care noi le selectam in aceasta privinta trebuie sa ni se potriveasca atat noua, cat si mediului nostru. Astfel, am putea sa nu ne folosim furia daca prin aceasta am aduce pedepse infioratoare sau daca aceasta ar fi in sine distructiva fata de persoana pe care dorim sa o protejam de rau.

Din nefericire, pe masura ce stilurile noastre de contact sunt organizate de catre rusine ele devin mai rigide, mai putin capabile de schimbare si de adaptare la medii noi. Aceasta pentru ca ele se bazeaza pe credinta invatata ca o parte din noi insine este inacceptabila.

Rusinea nu elimina in mod complet dorinta noastra de realizare a sentimentului, nevoii, simtului unui scop si asa mai departe, lucruri pe care nu ni le-am asumat; in cea mai mare parte ea doar controleaza aceasta dorinta. Astfel, acolo unde este rusine exista si dor, chiar daca acest lucru este abia simtit. Pentru a schimba un stil de contact guvernat de rusine, persoana trebuie sa schimbe credinta de baza. Pentru aceasta actiune sunt necesare doua lucruri. Primul se refera la existenta unui mediu in care aspectele sinelui pe care nu si le asuma sa fie acum acceptabile si apreciate. Al doilea se refera la faptul ca nazuintele de baza trebuie recunoscute si hranite. Terapia este creata pentru o asemenea situatie si sarcina. Astfel, terapeutii au sarcina si oportunitatea de a detensiona stilurile de contact conduse de rusine ale indivizilor si cuplurilor.

Bibliografie:

ROBERT G. LEE si GORDON WHEELER - PSIHOLOGIA RUSINII - Tacere si conexiune in psihoterapie