Copiii si anxietatea - cum pot parintii sa-si ajute copilul cu anxietate?
Inapoi Autor: Psih Stancescu Raluca
Familia este cea mai valoroasa resursa pentru orice copil sau adolescent cu anxietate. Tocmai de aceea incurajam parintii sa se implice activ in tratamentul copiilor si sa colaboreze cu specialistul (medic, psiholog/psihoterapeut ) pentru a obtine cele mai bune rezultate. Pentru a va ajuta copilul sa depaseasca o tulburare de anxietate, este important ca si dvs sa va adaptati nevoilor sale si sa acceptati sa faceti modificari in propriul comportament si in modul in care comunicati cu copilul. Un terapeut cognitiv-comportamentalist va poate ajuta sa intelegeti ce inseamna anxietatea, de ce se teme copilul dvs si care sunt factorii care ii mentin starea de anxietate, si va poate ajuta sa identificati metode mai eficiente de gestionare a anxietatii. Impreuna cu terapeutul veti realiza un plan de interventie, si veti discuta propriile dvs dificultati in gestionarea momentelor "de criza".
Mai jos sunt cateva idei care pot fi de ajutor pentru parintii copiilor cu anxietate.
Trebuie sa stiti 3 lucruri esentiale despre frica, inainte de a invata sa gestionati anxietatea:
1. Frica este o emotie normala: baieti si fete, tineri, adulti sau batrani, cu totii resimtim aceasta emotie atunci cand suntem confruntati cu o situatie noua sau pe care o consideram periculoasa. Frica, la fel ca bucuria, tristetea, nerabdarea sau alte emotii, va fi mereu prezenta in viata noastra.
2. Frica nu este periculoasa! Desi simtim disconfort atunci cand ne simtim anxiosi si senzatiile fizice pot fi neplacute, frica, teama sau anxietatea nu reprezinta un pericol.
3. Anxietatea este adaptativa. Frica si teama sunt emotiile care ne determina sa luam atitudine atunci cand ne aflam in pericol, si ne pregatesc corpul sa fuga sau sa lupte cu pericolul.
Anxietatea este o problema doar atunci cand reactia noastra emotionala si fiziologica este prea intensa in raport cu stimulul, iar acest lucru interfera cu activitatile noastre zilnice.
Iata cateva sfaturi utile pentru parintii ai caror copii sufera de o tulburare de anxietate.
1. Reduceti nivelul de stres. Stresul excesiv si tensiunea in familie (de exemplu, certuri, lupte de putere, discutii in contradictoriu prelungite, etc ) pot avea un efect negativ asupra copilului. Cautati modalitati de reducere a nivelului de stres, de exemplu planuiti un timp de distractie impreuna (chiar si de doar 5 minute ), in fiecare zi: cititi o poveste, mergeti la plimbare, vizionati impreuna un film, sau ascultati muzica. De asemenea, incercati s arezolvati conflictele din familie, atunci cand ele apar, prin discutii impreuna cu toti membrii familiei. Daca parintii au discutii in contradictoriu, acestia trebuie sa fie atenti sa nu-si exprime furia sau frustrarea prin ridicarea vocii sau prin certuri in fata copiilor.
2. Stabiliti o rutina. Stabilirea rutinelor se poate realiza prin crearea unor momente specifice pentru masa, teme, timp de liniste, sau pregatirea pentru culcare. Ajutati-va copilul sa-si stabileasca o rutina pentru culcare, care poate include citirea unei povesti, sau cateva minute in care sa vorbiti. Acest lucru poate crea un cadru adecvat pentru dezvoltarea unor bune abilitati de gestionare a anxietatii.
3. Lucrati impreuna cu partenerul. Este important ca parintii sa lucreze impreuna pentru a-si ajuta copilul sa gestioneze anxietatea. Daca parintii nu au un plan comun, si un obiectiv comun, acest lucru poate crea multa confuzie pentru copil. Incercati sa cadeti de acord cu privire la modalitatile de gestionare a momentelor de anxietate - de exemplu, ambii parinti sunt de acord sa reduca numarul de asigurari, sau sunt de acord sa lucreze impreuna la stabilirea unor limite (cum ar fi sa nu lase copilul sa doarma cu ei in camera ) . De asemenea, este important sa stabiliti impreuna recompensele pe care le veti acorda copilului pentru progresele realizate in recuperare.
4. Aplicati consecinte. Chiar daca aveti un copil cu o problema de anxietate, acest lucru nu trebuie sa reprezinte "unda verde" pentru alte comportamente inadecvate. Este important ca parintii sa stabileasca un set de asteptari si limite pentru copil, si sa aplice consecinte pentru comportamenele inadecvate (de exemplu, pierderea privilegiului de a privi la Tv, daca nu isi face temele ) . Stabiliti limite si consecinte clare, si discutati acest lucru dinainte de aplicarea lor, intr-un moment de calm. Copiii se simt mai bine atunci cand regulile si consecintele le sunt clare. Asigurati-va totodata ca il laudati pe copil si ii oferiti recompense atunci cand respecta regulile.
5. Fiti suportiv! Este important ca dumneavoastra sa intelegeti ca este foarte dificil pentru copii sa isi confrunte fricile, chiar daca pentru dumneavoastra ele par "minore". Nu radeti de el, si nu minimalizati fricile pe care le simte (ex. Nu te mai prosti!, Termina cu prostiile astea!, etc ) . Mai degraba explicati-i ca este nromal sa ii fie teama (Tuturor ne este teama de ceva! ), dar ca este posibil sa controlam teama. Cand copilul este suparat, incercati sa-l ascultati, si sa-i transmiteti mesaje de tipul "E normal sa vorbesti despre emotii". Ajutati-l sa se simta inteles si ascultat, si sa gaseasca propriile lui modalitati de a face fata supararii (ex. "Stiu ca iti este teama sa mergi in excursie fara noi, insa incercam sa facem lucruri care sa te ajute sa te simti confortabil si in siguranta si atunci cand nu suntem noi prezenti. Cum crezi ca te-am putea ajuta?" ) . Puteti folosi si umorul, insa este important sa nu faceti glume care sa-l faca pe copil sa se simta umilit sau rusinat de problema lui.
6. Incurajati independenta. Desi pentru parinti este foarte tentant sa faca lucruri pentru copil sau in locul lui, mai ales in momente in care pare temator si neajutorat, pe termen lung copilul va avea mai multe beneficii daca va invata sa faca singur lucruri (altfel spus, sa-l invatam sa pescuiasca, in loc sa-i dam noi pestele ) . Altfel cum ar putea deprinde abilitatile esentiale pentru a face fata vietii de zi cu zi? Incurajati, asadar, copilul, sa faca singur lucruri si sa-si asume riscuri. Puteti face asta oferindu-i responsabilitati in casa (ex. Sa faca curat in camera lui, sa aseze masa, etc ) . Totodata, poate fi nevoie ca dumneavoastra sa-l ajutati sa gaseasca modalitati de a rezolva probleme sau de a face fata situatiilor dificile (de exemplu, cum sa gestioneze cearta cu un prieten ) . Incurajarea independentei nu inseamna lipsa suportului, ci doar sa nu faceti totul in locul copilului.
7. Evitati sa-i oferiti asigurari excesive. Poate fi un lucru greu pentru parinti sa nu ofere asigurari copilului, mai ales cand e anxios; prin asigurari intelegem afirmatii precum "Totul va fi in regula", "Nu ai de ce sa te temi", "Sigur nu se va intampla nimic", etc. Oferindu-i constant asigurari excesive il impiedica insa pe copil sa invete sa se descurce singur. Invatati-l cum sa-si raspunda singur propriilor intrebari ("Mami, sigur o sa ma descurc la examen?", puteti raspunde cu "Ce motive ai sa crezi ca nu te vei descurca si ce motive ai sa crezi ca vei reusi?" ) . Un bun model puteti fi dumneavoastra, arantandu-i cum ganditi cand va aflati in fata unei dificultati, iar acest model poate fi preluat de copil.
8. Construiti increderea in sine. Este foarte important sa laudati copilul pentru realizarile sale si pentru infruntarea fricilor! Implicati copilul in activitati care sa-l ajute sa se simta mandru. Gasiti activitati la care stiti ca se pricepe si intariti astfel sentimentul de incredere (ex. Sport, arta, muzica ) . Totodata ii puteti oferi copilului responsabilitati in casa pe care stiti ca le poate face, oferindu-i astfel un sentiment de implicare si control.
9. Construiti-va asteptari realiste. Este important ca asteptarile dumneavoastra sa fie adaptate posibilitatilor copilului. Un copil cu anxietate poate avea nevoie de mai mult timp si incurajare pentru a realiza anumite sarcini. Lucruri care pentru altii par usoare, pot fi mai dificle pentru el. Ajutati-l, atunci cand are dificultati in realizarea unei sarcini, sa-si construiasca o scala de obiective mai mici pentru a reusi. Amintiti-va ca orice mic pas inainte este important si necesita efort.
10. Atentie la propriile reactii. Parintii care au un copil cu anxietate pot cadea in capcana hiperprotectiei, ceea ce poate agrava in timp problema copilului. Unii parinti se pot gandi ca anumite lucruri pot fi prea dificile sau chiar imposibile pentru copilul lor (ex. sa doarma singur, sa mearga in tabara ), insa poate fi nevoie doar de rabdare si planificare pentru ca si copilul dumneavoastra sa poata face aceleasi lucruri ca alti copii. Pe de alta parte, uneori putem avea dificultati in a intelege problemele cu care se confrunta cel mic. Atunci cand folosim critica, sau minimalizam emotiile copilului, acesta va incerca sa le ascunda si va suferi in tacere, fapt ce conduce la o agravare a simptomelor. Discutati cu terapeutul despre propriile dumneavoastra dificultati, pentru a putea ramane suportiv alaturi de copilul dumneavoastra.
11. Eliminati evitarile. Copiii cu anxietate au tendinta de a evita sa se confrunte cu situatii care le pot provoca teama. Desi evitarea ii ajuta pe termen scurt sa scada disconfortul, pe termen lung astfel de comportamente vor creste anxietatea. Incurajati copilul sa incerce lucruri noi, chiar daca ii este teama, si sa faca mici pasi pentru a invinge anxietate.
Mai jos sunt cateva idei care pot fi de ajutor pentru parintii copiilor cu anxietate.
Trebuie sa stiti 3 lucruri esentiale despre frica, inainte de a invata sa gestionati anxietatea:
1. Frica este o emotie normala: baieti si fete, tineri, adulti sau batrani, cu totii resimtim aceasta emotie atunci cand suntem confruntati cu o situatie noua sau pe care o consideram periculoasa. Frica, la fel ca bucuria, tristetea, nerabdarea sau alte emotii, va fi mereu prezenta in viata noastra.
2. Frica nu este periculoasa! Desi simtim disconfort atunci cand ne simtim anxiosi si senzatiile fizice pot fi neplacute, frica, teama sau anxietatea nu reprezinta un pericol.
3. Anxietatea este adaptativa. Frica si teama sunt emotiile care ne determina sa luam atitudine atunci cand ne aflam in pericol, si ne pregatesc corpul sa fuga sau sa lupte cu pericolul.
Anxietatea este o problema doar atunci cand reactia noastra emotionala si fiziologica este prea intensa in raport cu stimulul, iar acest lucru interfera cu activitatile noastre zilnice.
Iata cateva sfaturi utile pentru parintii ai caror copii sufera de o tulburare de anxietate.
1. Reduceti nivelul de stres. Stresul excesiv si tensiunea in familie (de exemplu, certuri, lupte de putere, discutii in contradictoriu prelungite, etc ) pot avea un efect negativ asupra copilului. Cautati modalitati de reducere a nivelului de stres, de exemplu planuiti un timp de distractie impreuna (chiar si de doar 5 minute ), in fiecare zi: cititi o poveste, mergeti la plimbare, vizionati impreuna un film, sau ascultati muzica. De asemenea, incercati s arezolvati conflictele din familie, atunci cand ele apar, prin discutii impreuna cu toti membrii familiei. Daca parintii au discutii in contradictoriu, acestia trebuie sa fie atenti sa nu-si exprime furia sau frustrarea prin ridicarea vocii sau prin certuri in fata copiilor.
2. Stabiliti o rutina. Stabilirea rutinelor se poate realiza prin crearea unor momente specifice pentru masa, teme, timp de liniste, sau pregatirea pentru culcare. Ajutati-va copilul sa-si stabileasca o rutina pentru culcare, care poate include citirea unei povesti, sau cateva minute in care sa vorbiti. Acest lucru poate crea un cadru adecvat pentru dezvoltarea unor bune abilitati de gestionare a anxietatii.
3. Lucrati impreuna cu partenerul. Este important ca parintii sa lucreze impreuna pentru a-si ajuta copilul sa gestioneze anxietatea. Daca parintii nu au un plan comun, si un obiectiv comun, acest lucru poate crea multa confuzie pentru copil. Incercati sa cadeti de acord cu privire la modalitatile de gestionare a momentelor de anxietate - de exemplu, ambii parinti sunt de acord sa reduca numarul de asigurari, sau sunt de acord sa lucreze impreuna la stabilirea unor limite (cum ar fi sa nu lase copilul sa doarma cu ei in camera ) . De asemenea, este important sa stabiliti impreuna recompensele pe care le veti acorda copilului pentru progresele realizate in recuperare.
4. Aplicati consecinte. Chiar daca aveti un copil cu o problema de anxietate, acest lucru nu trebuie sa reprezinte "unda verde" pentru alte comportamente inadecvate. Este important ca parintii sa stabileasca un set de asteptari si limite pentru copil, si sa aplice consecinte pentru comportamenele inadecvate (de exemplu, pierderea privilegiului de a privi la Tv, daca nu isi face temele ) . Stabiliti limite si consecinte clare, si discutati acest lucru dinainte de aplicarea lor, intr-un moment de calm. Copiii se simt mai bine atunci cand regulile si consecintele le sunt clare. Asigurati-va totodata ca il laudati pe copil si ii oferiti recompense atunci cand respecta regulile.
5. Fiti suportiv! Este important ca dumneavoastra sa intelegeti ca este foarte dificil pentru copii sa isi confrunte fricile, chiar daca pentru dumneavoastra ele par "minore". Nu radeti de el, si nu minimalizati fricile pe care le simte (ex. Nu te mai prosti!, Termina cu prostiile astea!, etc ) . Mai degraba explicati-i ca este nromal sa ii fie teama (Tuturor ne este teama de ceva! ), dar ca este posibil sa controlam teama. Cand copilul este suparat, incercati sa-l ascultati, si sa-i transmiteti mesaje de tipul "E normal sa vorbesti despre emotii". Ajutati-l sa se simta inteles si ascultat, si sa gaseasca propriile lui modalitati de a face fata supararii (ex. "Stiu ca iti este teama sa mergi in excursie fara noi, insa incercam sa facem lucruri care sa te ajute sa te simti confortabil si in siguranta si atunci cand nu suntem noi prezenti. Cum crezi ca te-am putea ajuta?" ) . Puteti folosi si umorul, insa este important sa nu faceti glume care sa-l faca pe copil sa se simta umilit sau rusinat de problema lui.
6. Incurajati independenta. Desi pentru parinti este foarte tentant sa faca lucruri pentru copil sau in locul lui, mai ales in momente in care pare temator si neajutorat, pe termen lung copilul va avea mai multe beneficii daca va invata sa faca singur lucruri (altfel spus, sa-l invatam sa pescuiasca, in loc sa-i dam noi pestele ) . Altfel cum ar putea deprinde abilitatile esentiale pentru a face fata vietii de zi cu zi? Incurajati, asadar, copilul, sa faca singur lucruri si sa-si asume riscuri. Puteti face asta oferindu-i responsabilitati in casa (ex. Sa faca curat in camera lui, sa aseze masa, etc ) . Totodata, poate fi nevoie ca dumneavoastra sa-l ajutati sa gaseasca modalitati de a rezolva probleme sau de a face fata situatiilor dificile (de exemplu, cum sa gestioneze cearta cu un prieten ) . Incurajarea independentei nu inseamna lipsa suportului, ci doar sa nu faceti totul in locul copilului.
7. Evitati sa-i oferiti asigurari excesive. Poate fi un lucru greu pentru parinti sa nu ofere asigurari copilului, mai ales cand e anxios; prin asigurari intelegem afirmatii precum "Totul va fi in regula", "Nu ai de ce sa te temi", "Sigur nu se va intampla nimic", etc. Oferindu-i constant asigurari excesive il impiedica insa pe copil sa invete sa se descurce singur. Invatati-l cum sa-si raspunda singur propriilor intrebari ("Mami, sigur o sa ma descurc la examen?", puteti raspunde cu "Ce motive ai sa crezi ca nu te vei descurca si ce motive ai sa crezi ca vei reusi?" ) . Un bun model puteti fi dumneavoastra, arantandu-i cum ganditi cand va aflati in fata unei dificultati, iar acest model poate fi preluat de copil.
8. Construiti increderea in sine. Este foarte important sa laudati copilul pentru realizarile sale si pentru infruntarea fricilor! Implicati copilul in activitati care sa-l ajute sa se simta mandru. Gasiti activitati la care stiti ca se pricepe si intariti astfel sentimentul de incredere (ex. Sport, arta, muzica ) . Totodata ii puteti oferi copilului responsabilitati in casa pe care stiti ca le poate face, oferindu-i astfel un sentiment de implicare si control.
9. Construiti-va asteptari realiste. Este important ca asteptarile dumneavoastra sa fie adaptate posibilitatilor copilului. Un copil cu anxietate poate avea nevoie de mai mult timp si incurajare pentru a realiza anumite sarcini. Lucruri care pentru altii par usoare, pot fi mai dificle pentru el. Ajutati-l, atunci cand are dificultati in realizarea unei sarcini, sa-si construiasca o scala de obiective mai mici pentru a reusi. Amintiti-va ca orice mic pas inainte este important si necesita efort.
10. Atentie la propriile reactii. Parintii care au un copil cu anxietate pot cadea in capcana hiperprotectiei, ceea ce poate agrava in timp problema copilului. Unii parinti se pot gandi ca anumite lucruri pot fi prea dificile sau chiar imposibile pentru copilul lor (ex. sa doarma singur, sa mearga in tabara ), insa poate fi nevoie doar de rabdare si planificare pentru ca si copilul dumneavoastra sa poata face aceleasi lucruri ca alti copii. Pe de alta parte, uneori putem avea dificultati in a intelege problemele cu care se confrunta cel mic. Atunci cand folosim critica, sau minimalizam emotiile copilului, acesta va incerca sa le ascunda si va suferi in tacere, fapt ce conduce la o agravare a simptomelor. Discutati cu terapeutul despre propriile dumneavoastra dificultati, pentru a putea ramane suportiv alaturi de copilul dumneavoastra.
11. Eliminati evitarile. Copiii cu anxietate au tendinta de a evita sa se confrunte cu situatii care le pot provoca teama. Desi evitarea ii ajuta pe termen scurt sa scada disconfortul, pe termen lung astfel de comportamente vor creste anxietatea. Incurajati copilul sa incerce lucruri noi, chiar daca ii este teama, si sa faca mici pasi pentru a invinge anxietate.
PsyClinic
Credem in oameni!
Recomandă acest cabinet
