Oricine are emotii in anumite contexte sociale: cand este ascultat in fata clasei, cand dam un examen sau mergem la un interviu, cand trebuie sa sustinem o prezentare in fata unor persoane importante. Unele persoane afirma despre ele ca sunt "timide", si ca uneori le este greu sa faca fata unor situatii sociale.

Insa pentru o persoana cu anxietate sociala, situatiile pe care majoritatea oamenilor le considera firesti, pot fi un adevarat calvar.

Fobia (sau anxietatea ) sociala se manifesta printr-o teama excesiva a persoanei de a nu se face de ras sau de a nu fi judecat in mod negativ de ceilalti. Aceasta teama poate sa apara in diferite contexte sociale: unora le este teama sa scrie in fata altor persoane, altora le este teama sa manance sau sa bea de fata cu altii. Pentru unele persoane cu anxietate sociala, o intalnire profesionala le poate crea ingrijorari excesive cu mult inainte de a avea loc, si chiar si dupa ce a avut loc.

Anxietatea sociala nu este doar o "timiditate excesiva", ci este o tulburare care poate afecta viata unei persoane in domeniul profesional, dar si personal: de la a merge la un interviu pentru un loc de munca, pana la o intalnire amoroasa, toate situatiile sociale pot reprezenta un "pericol" caruia, persoana cu anxietate sociala, crede ca nu ii poate face fata.

Anxietatea sociala apare de obicei inca din copilarie spre adolescenta - in jurul varstei de 13 ani. Fara tratament specializat, aceasta tulburare poate persista chiar intreaga viata.

Deseori problema este minimalizata de catre cei din jur ("Asa e el, mai timid", "Nu e un copil sociabil", etc ), ceea ce face ca tratamentul sa fie amanat chiar ani la rand.

Cine dezvolta anxietate sociala?

Cercetarile empirice precum si experienta clinica demonstreaza ca exista o serie de factori implicati in dezvoltarea anxietatii sociale: factori biologici, factori de mediu, factori familiali, etc.
Un rol important il are familia (sau cei apropiati ), prin transmiterea unor mesaje care pot deveni "baza" pentru dezvoltarea acestui tip de anxietate (Rapee, Heimberg, Turk, Lerner, 2001 ) .

In general, persoanele cu anxietate sociala provin din familii in care parintii (sau alte persoane semnificative ) au fost hiper-protective, transmitand astfel mesajul ca persoana nu este suficient de competenta pentru a face fata situatiilor sociale.

Totodata, copilul primeste mesajul ca modul in care ceilalti te percep este foarte important ("parerea celorlalti conteaza" ) .

Astfel, unele persoane isi formeaza doua credinte disfunctionale de baza despre sine si despre ceilalti:


A. "Oamenii tind sa ii evalueze pe ceilalti intr-o maniera critica si negativa"
B. "Este foarte important ca oamenii sa te placa / sa aiba o parere buna despre tine"

Aceste doua credinte vor contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate sociala.

Care sunt cele mai frecvente simptome?


De regula, persoanele cu anxietate sociala:


* Prezinta o teama intensa de a nu se face de ras in fata altora

* Se ingrijoreaza legat de cum se vor simti si cum se vor comporta in fata altor persoane sau in anumite situatii sociale

* Se tem ca ceilalti ii vor judeca sau "isi vor da seama" cum sunt cu adevarat

* Resimt o teama intensa in preajma altor persoane, mai ales in preajma persoanelor pe care le considera importante sau a persoanelor necunoscute

* Incearca sa evite locurile sau situatiile in care sunt multi oameni

* Au dificultati in a-si face prieteni sau a mentine relatii sociale

* Au simptome fizice (batai de inima, transpiratii, inrosirea fetei, disconfort abdominal, incordare musculara si tremuraturi, etc ), in anumite contexte sociale in care se simt anxiosi

Acestea sunt doar o parte dintre caracteristicile tulburarii de anxietate sociala.

Anxietatea sociala afecteaza gandirea, dispozitia si comportamentul. Totodata, comportamentele disfunctionale mentin tulburarea si creaza, la randul lor o serie de probleme: abandon scolar sau pierderea locului de munca, dificultati in a incepe si a mentine o relatie intima, dificultati in dezvoltarea unei cariere profesionale, etc.

Ganduri, emotii si comportamente in anxietatea sociala


Pe baza experientei timpurii, persoanele cu anxietate sociala dezvolta o serie de credinte legate de sine si de ceilalti; aceste credinte pot fi impratite in 3 categorii:


* Standarde excesiv de inalte pentru performanta sociala; exemple: "Nu trebuie sa arat nici un semn de slabiciune", "Trebuie sa am mereu ceva interesant de spus", "Trebuie sa par intotdeauna inteligent", etc

* Credinte privind consecintele unui anumit comportament social; exemple: "Daca imi tremura mainile / ma inrosesc, ceilalti vor crede ca sunt incompetent"; "Daca nu spun nimic, oamenii vor crede ca sunt plictisitor"; "Daca spun ceva nepotrivit, oamenii ma vor crede prost sau ciudat"; "Daca voi contrazice pe cineva, o sa se supere sau nu o sa ma mai placa"

* Credinte legate de sine; exemple: "Sunt un ciudat"; "Ma comport aiurea"; "Sunt diferit de ceilalti"; "Sunt plictisitoare si ne-interesanta"; "Nu am nimic special"


Aceste credinte determina persoana sa interpreteze situatiile sociale (intalniri, mers la restaurant, sustinut un interviu, etc ) ca fiind "periculoase", si sa prezica esecul in context social: "O sa tremur", "O sa ma inrosesc", "Nu o sa fac fata", "O sa ma fac de ras", "Ceilalti isi vor da seama ca sunt anxios si vor rade de mine", etc.
Un alt mecanism care mentine anxietatea este procesarea eronata a unor stimuli ambigui, ca fiind semnele evaluarii negative a celorlalti.


Exemplu

Situatie (stimul ) :
Andreea se uita la ceas in timp ce vorbesc cu ea

Interpretare (ganduri automate ) :
"S-a plictisit, nu o intereseaza ce ii spun si nu stie cum sa scape de mine; n-am nimic interesant de zis!"


Inca dinainte de intrarea intr-o interactiune/ situatie sociala, persoanele cu acest tip de anxietate prezinta ingrijorari si stari de teama cu privire la modul in care se vor comporta sau / si vor fi percepute de ceilalti. Scenariile negative pot sa apara chiar cu cateva zile inaintea evenimentului / situatiei sociale, crescand anxietatea (anxietate anticipatorie ) si determinand persoana sa devina foarte atenta la ce se intampla in corpul ei precum si la modul in care este perceputa de ceilalti (hipervigilenta ) .

Persoanele cu anxietate sociala prezinta o serie de comportamente de evitare si asigurare, care scad pe moment anxietatea, insa mentin, pe termen lung, credintele disfunctionale (evita sa vorbeasca in public, evita situatiile in care pot fi in centrul atentiei, evita sa intre in contact cu persoane noi / necunoscute, etc ) .

Evitarea situatiilor sociale conduce, totodata, la scaderea abilitatilor sociale, prin absenta exersarii acestora (abilitati de comunicare, asertivitate, ascultare activa, stabilirea contactului vizual, etc )

Tratamentul tulburarii de anxietate sociala: Terapia Cognitiv - Comportamentala

Tratamentul anxietatii sociale prin terapie cognitiv-comportamentala are, ca obiective, scaderea anxietatii anticipatorii si a hipervigilentei, gestionarea simptomelor si scaderea anxietatii in situatii sociale.


Planul de tratament al anxietatii sociale in terapia cognitiv-comportamentala se realizeaza in colaborare cu clientul si in functie de particularitatile acestuia, insa cuprinde de regula urmatoarele etape:

1. Evaluarea si formularea cazului (stabilirea diagnosticului, identificarea credintelor disfunctionale, identificarea stimulilor / situatiilor anxiogene, identificarea gandurilor automate anxioase, identificarea comportamentelor de mentinere - asigurare si evitare, identificarea altor mecanisme care contribuie la mentinerea tulburarii ) ; stabilirea obiectivelor terapeutice

2. Socializarea la tratament (explicarea modului in care functioneaza terapia cognitiv-comportamentala; realizarea planului de interventie )

3. Interventii cognitive: identificare, monitorizarea si restructurarea gandurilor automate negative

4. Interventii comportamentale: managementul simptomelor fiziologice (exercitii de respiratie; relaxarea musculara )

5. Expunerea

6. Training de abilitati sociale (ex. stabilirea si mentinerea contactului vizual, ascultarea activa, initierea unei conversatii, etc )

7. Finalizarea terapiei si realizarea planului pentru mentinerea progreselor realizate