COMPORTAMENTE AUTODISTRUCTIVE LA ADOLESCENTI/COPII - CUM SA LE FACEM FATA?
Inapoi Autor: Vescan Ioana Maria
COMPORTAMENTELE AUTO-DISTRUCTIVE LA COPII-CUM SA LE FACEM FATA
Atat in cazul copiilor, cat si a adolescentilor sunt cazuri cand apar diferite comportamente care ii ingrijoreaza pe parinti (isi rup pielita de la unghii atat de des incat isi provoaca sangerari si rani; se taie cu diferite obiecte; se ard cu tigara; dau cu pumnul in diverse obiecte incat se ranesc; isi smulg parul din cap, etc. ) . Toate aceste lucruri si altele de acest fel fac parte din asa numitul comportament auto-destructiv sau auto-daunator. Este vorba de violenta intoarsa catre sine, de un sentiment de durere interioara/psihologica care-si gaseste alinarea doar cand adolescentul/copilul in cauza isi provoaca o durere fizica, de sentimental de ura fata de sine insusi. Trebuie sa acceptam ca exista adolescenti/copii si cu siguranta in unele cazuri si adulti care prezinta un comportament autodestructiv, auto-agresiv precum a se taia cu un obicet ascutit (lama de ras, ciob de sticla, etc. ) . Prin acest comportament individual urmareste sa-si produce o dauna pielii, oaselor sau altor parti ale corpului. Exemple de comportament auto-destructiv: provocarea detaieturi sau arsuri pe tegument, zgarierea pielii pana se provoaca rani, nelasarea unei rani sa se vindece, aplicarea de lovituri pana se provoaca echimoze (vanatai ), aplicarea de lovituri cu membrele asupra unor corpuri dure pentru a as obtine durere sau leziuni ale partilor moi sau a oaselor membrelor (maini sau picioare ) . Actionand astfel adolescentul/copilul este constient si nu este fortat de nimeni sa faca acest lucru. Trebuie subliniat ca acest comportament nu este similat cu o tentative de suicid, persoana in cauza nu vrea sa-si ia viata in nici un fel. De obicei acestia dezvolta acest comportament in spatiu privat, pastreaza secretul acestor actiuni. De ex. tineri care se taie pe brate poarta tricouri cu maneca lunga chiar si vara cane cald pentru a ascunde nenumaratele cicatrici ale vechilor taieturi.
DE CE FAC ASTFEL DE COMPORTAMENTE? La prima vedere astfel de comportament sfideaza logica, acesti tineri reactioneaza astfel la contrarietati pe care altfel nu reusesc sa le depaseasca. Acesti tineri sunt mai sensibili decat altii, au o capacitate limitata de adaptare la viata si reactioneaza astfel atunci cand sunt depasiti de emotii, de sentimental de singuratate, de faptul ca comportamentul lor usual nu este validat de altii, mai ales de cei apropiati. In acest circumstante ei au o teribila durere emotionala pe care o tempereaza provacandu-si o durere fizica. Durerea fizica este o eliberare din tensiunea interioara si durerea psihica.
CE AR TREBUI SA STIE PARINTII DESPRE ASTA:
Tinerii acestia se recruteaza de cele mai multe ori din familii din clasa sociala de mijloc sau mai sus, sunt bine educati si au rezultate bune la invatatura. Parintii sunt foarte ocupati, implicatI in realizarea propriilor proiecte, stau putin acasa si considera ca satisfacerea nevoilor materiale ale copiilor poate tine loc de dragoste sau comunicare.
Dupa cum spuneam mai inainte, astfel de tineri au nevoi emotionale mari, sunt hipersenzitivi, usor de frustrat, nu rezista bine la critica, au mare nevoie de protectie si dragoste dar nu arata niciodata aceasta nevoie. Aparent ei par ermetici, necomunicativi, suparaciosi, emotionali, chiar usor "isterici" prin comportamentul schimbator si suprareactriv. In spatele acestei fatade se afla un suflet vulnerabil, cu mare nevoi de protectie si mare nevoie de validare. Ei au o capacitate mica de adaptare, reactioneaza stereotip prin sentimental de frustrare, nevoie emotionala de protectie, nevoie de a fi acceptati asa cum sunt. Ei practica acest comportament auto-destructiv atunci cand vor sa stopeze durerea emotionala, sufleteasca de care sunt chinuiti prin faptul ca nu sunt la fel ca ceilalti si nu sunt acceptati de lumea din jur sau de societate in intreg desi fac eforturi dramatice sa fie asa cum altii o doresc. Ei se taie atunci cand nevoile lor emotionale nu sunt implinite. Nu uitati ca acest comportament autodestructiv este ascuns cu strasnicie de cei cel
practica asa ca nu va fi usor de descoperit.
CUM POT FI RECUNOSCUTI ASTFEL DE TINERI DE PARINTI?
Cel mai adesea este vorba de tineri care doresc sa stea in camera lor, impartasesc greu problemele cu familia lor, se imbraca excentric (de preferinta negru ), poarta pantaloni lungi si tricouri cu maneca lunga in zilele calduroase de vara, au tot felul de mici rani neasteptate, au o stima de sine scazuta, au probleme in relatiile cu ceilalti si in manifestarea emotiilor, par in mod strident nonconformisti si idealisti. Retineti ca nu exista un tratament medicamentos eficace pentru aceasta problema emotionala si nu boala. Cel mai important este sa aratati intelegere si acceptare. Este cel mai important pas. In momentul in care v-a simti aceste lucruri va putea sa accepte ideea de a vorbi cu un psihoterapeut despre acest lucru. Trebuie sa stiti ca tanarul nu este dispus sa discute cu nimeni despre aceasta problema, o considera foarte personala si orice "deconspirare"o considera ca o tradare care accentueaza dorinta auto-destructiva.
Alte greseli mari frecvent comise de parinti sau apropiati din dorinta lor legitima
de a ajuta dar si din lipsa informatiilor corespunzatoare (trebuie sa acceptam ca situatia
apare dramatica cand realizam ca copilul nostru "se taie" ) : nu-i cereti sa se opreasca, nu-l
urmariti si spionati, nu-i incalcati spatial privat, nu-I sechestrati obiectele cu care de obicei se taie, nu-i spuneti: esti nebun, esti un descreierat, esti bolnav, etc, etichete care-l vor impinge mai rau in prapastie, nu-l amenintati: o sa te ducem la spital, o sa te inchidem in casa, etc.
Trebuie sa acceptati ca problema trebuie privita ca doua fatete ale aceleiasi monede. Aveti responsabilitati dar aveti si vinovatii. Urmarindu-va scopurile, nevoile, visele, poate ati uitat sa mai stati de vorba cu copilul Dumneavoastra, poate aveti asteptari prea mari sau nespecificate, poate ati fost la randul Dumneavoastra neglijat emotional in familie si acum transmiteti la randul Dumneavoastra acelasi model "parental" prin care o masa indestulata sau banii de buzunar tin loc de o imbratisare sau o strangere calda de mana.
Aici se gaseste o lista de nevoi emotionale pe care de multe ori adolescentii/copiii le au iar parintii le ignora precum sentimentul de a fi abandonat, de a fi amenintat, de a fi singur si izolat, de a fi neinteles, judecat sau rejetat, sentimental de a fi controlet, de a fi necrezut, lipsit de putere, vinovat, urat, pedepsit, etc. De partea cealalta poate Dumneavoastra nu ati validat nevoile lui emotionale, le-ati ignorat sau rejectat prin comportamente tipice precum: intrebari care incep cu "de ce" (de ce esti trist, de ce esti morocanos, de ce nu vorbasti, etc. ) sau cu ordine scurte (de ex. Opreste-te, nu mai plange, stop, lasa-ma in pace, etc. ), rejectarea
modului de a fi si percepe a copilului (de ex. Esti ridicol, nu-i adevarat, cine ti-a spus, esti nebun, esti absurd, esti copil, nu intelegi, etc. ), judecarea si etichetarea colilului (de ex. Tu ai o problema, nu esti sanatos, esti prea emotional, nu stiu cu cine semeni, esti imposibil, nu esti normal, du-te si te cauta, mi-e rusine cu tine, etc. ), minimalizarea sentimentelor copilului (de ex. Nu-i adevarat, nu intelegi, esti copilaros, tu nu poti sa judeci, gresesti, etc. ) sau printr-o serie de afirmatii care ince cu "ar trebui" (de ex. Ar trebui sa fi mai respectos, ar trebuie sa fi recunoscator, ar trebuie sa faci ca X, ar trebuie sa-ti fie rusine, etc. ) .
Pe scurt invalidare inseamna de rejetati, sa ignorati, sa imitate, sa luati inderadere, sa judecat sau sa minimalizati sentimentele alturia. Invalidarea este una din cele mai brutale forme de abuz emotional. Atunci veti intreba ce inseamna validare? Validare inseamna sa
intelegeti si sa acceptati nevoile emotionale ale copilului Dumneavoastra. Nu uitati: intai intelegeti si acceptati sentimentele cuiva si apoi va uitati si interpretati comportamentul acestuia. Nu puteti confrunta emotiile cuiva cu logica Dumneavoastra sau cu asa zisului "bun simt", nu functioneaza logica cand este vorba de sentimente.
Ceea ce trebuie sa faceti in primul rand este sa ascultati, sa auziti si sa nu judecati, acceptati ca fiecare este intr-un anume fel, exprimati disponibilitatea pentru ajutor neconditionat, exprimati intelegerea pentru felul de comportament fara a eticheta sau incrimina. Incepeti prin a spune: "Trebuie sa fi trecut prin-o perioada foarte dificila, inteleg ca ti-a fost foarte greu singur...". Aratati ca doriti dialog si sa ramaneti deschis pentru mai multe cuvinte.Lucrurile vor cadea de la sine intr-o albie fireasca, nu va aratati ingrijorat si exprimati
incredere ca copilul Dumneavoastra va depasi perioadele de confuzie emotionala, de lipsa de speranta si neincredere si se va stabiliza pe un palier mai sus. Orice s-ar intampla nu-l controlati, masurile disciplinare, neincrederea va duce la cronicizarea comportamentului auto-destructiv.
Comportament auto-destructiv izvoraste dintr-o sensibilitate emotionala exagerata, din
nevoi emotionale deosebite. Trebuie privita si parte plina a paharului, gandeste-te ca atati muzicieni, poeti, pictori au turnat in creatia lor tocmai aceasta emotionalitate crescuta. Aceasta te ajuta sa percepi lumea mult mai vibrant dar te si face sa suferi cand vezi ca lumea nu e cea care ti-ai dorio. Traiesti mereu in relatia aceasta, tu si ceilalti si de aici tu iei nefericirea, sentimental de esec, ignorarea sau dispretul. De aici sufletul tau se umple de durere si te retragi mereu in singuratate, parca fiecare intalnire dintr-o speranta se transforma intr-un esec. Incearca sa accepti lumea si oamenii asa cum sunt, asa cum tu doresti sa fi luat asa cum esti, ia si tu oamenii asa cum sunt.
SUGESTII PENTRU ADOLESCENTI
1. Acceptarea: Incearca sa accepti cine si ce sunt ceilalti si cine si ce esti tu, in relatie unii cu altii si separate. Acest lucru este un proces intelectual, de analiza, dar poti sa-l dobandesti mai usor daca iti spui mereu, tie insusi urmatoarele propozitii:
- aceasta a fost sa fie;
- toate evenimentele m-au condus aici, nu numai unele;
- nu pot sa schimb ceea ce deja s-a intamplat;
- nu are rost sa ma lupt cu trecutul;
- lupta cu ce-a fost ma distrage de la perceperea prezentului;
- doar prezentul il pot controla;
- momentul present este perfect, chiar daca nu-mi place ce s-a intamplat;
- acest moment este exact ce trebuie sa fie dat fiind ce s-a intamplat inainte;
- ce este acum este rezultatul a milioane de decizii si eu nu le pot controla, etc.
Nu fi critic, fi atent la ce se petrece, focalizeaza-te pe fiecare moment ce vine si ia-l asa cum vine si cauta sa te adaptezi sis a te bucuri. Merge odata cu curentul evenimentelor si nu impotriva lor!
2. Distragerea: asta inseamna sa-ti dstragi atentia, gandurile si emotiile de la
gandurile si emotiile auto-destructive care te duc sa te ranesti si sa te doara. Eu am inteles
ca ai nevoie de acest comportament pentru ca as ate simti mai usurat, mai relaxat si esti
gata pentru o noua provocare dar poate ca poti accepta ca acest comportament este
impotriva integritatii tale corporale. Gandeste-te la toate lucrurile care s-au intamplat in
viata ta, la sirul de umilinte, frustrari, la singuratate si rejectie, toate care te-au condus
aici, in a dori sa suferi ca sa te eliberezi. Are sens sa continui tot asa? Poate ca realizazi
ca este din ce in ce mai greu sa continui...
In loc de a-ti provoca daune si durere eu iti propun o metode de distragere a ta, sa
te lasi absorbit in alta directie dar cu acelasi efect de eliberare si calmare:
- in loc sa te ranesti mai bine ia in mana un cub de gheata si strange-l cu putere,
senzatia de rece o sa te linisteasca;
- ia un creion rosu (marker ), vopsea rosie si vopseste-te exact acolo unde ai intentiona sa te ranesti. Apoi cu un creion negru fa deasupra niste dungi tot asa cum ai face cu instrumental cu care te taiai. Daca nu te relaxeaza, strange in pumn in acelasi timp, cubul de gheata;
- pune-ti in jurul incheieturii de la mana o banda rosie si strange-o tare ca si cum te-ai
fi taiat si ti-ar fi curs sange; dupa un timp o sa te doara dar nu o sa-ti produce daune corporale; cand te linistesti, dai jos banda rosie de pe mana;
- arunca cu mingea sau cu perna sau cu ciorapii facut ghem in perete cat poti de
tare;
- striga in perna cat poti de tare dar nu ca sa te auda altii;
- infige pioneze intr-o papusa in loc sa te ranesti;
- scrie o scrisoare oamenilor care te-au ranit, scrie tot ce-ti vine si apoi arunc-o sau
pastreaz-o ca apoi sa o recitesti;
- deseneaza fizionomii umane, apropiate de cei ce te-au ranit si apoi loveste sau distruge desenul asa cum iti vine;
- concentreaza-ti atentia si gandeste-te la cineva la care tii cu adevarat, imagineaza-ti ca esti cu aceasta persoana acolo unde ti-ar place cel mai mult, concentreaza-te pana ti se pare aievea;
- aminteste-te de ceva placut, inchide ochii, extrage-te din mediu, nu mai auzi si vedea nimic pana cand amintirea iti apare ca o imagine adevarata; poate fi o imagine dintr-o excursie placuta, o fotografie, continua in gand o discutie interersanta;
- incearca sa mirosi ceva placut, aprinde o lumanare parfumata, o esenta de parfum, un betisor parfumat si lasa-te purtat de imaginatie;
- asculta sunete care sa te relaxexa, nu care sa te "excite", pune CD-uri cu muzica de relaxare, pune CD-uri cu sunete din natura;
- daca iti place, foloseste ceva dulce sau gustul tau favorit;
- fa un exercitiu fizic, alearga, mergi pe bicicleta, fa acele exercitii care consuma
energie si care te fac sa gafai si sa-ti bata inima repede;
Dupa ce ai incercat diferitele tehnici de mai sus fa-ti propriul tau plan de
combatere a impulsului auto-daunator prin utilizarea acelor strategii care se dovedesc
cele mai eficiente si adaptate felului tau de a fi.
Nu crede ca imediat cum le vei aplica vei si obtine rezultate, incearca sa crezi ca
exista si alte moduri prin care poti sa-ti abati impulsul de a te auto-rani si de a deveni
calm, increzator, puternic si flexibil. In momentul in care parintii tai sau persoanele apropiate tie arata intelegere si acceptare a ceea ce se intampla cu tine, poate ca merita sa discuti cu ei din cand in cand...sau poate chiar sa le ceri ajutorul.
Bibliografie:
1. Steve Hein, Terapia Didactica Comportamentala.
2. Dr Violet Oaklander, Ferestre catre copiii nostri, Editura Herald, 2013
3. Stephane Clerget, Criza adolescentei, editura Trei, 2012
Atat in cazul copiilor, cat si a adolescentilor sunt cazuri cand apar diferite comportamente care ii ingrijoreaza pe parinti (isi rup pielita de la unghii atat de des incat isi provoaca sangerari si rani; se taie cu diferite obiecte; se ard cu tigara; dau cu pumnul in diverse obiecte incat se ranesc; isi smulg parul din cap, etc. ) . Toate aceste lucruri si altele de acest fel fac parte din asa numitul comportament auto-destructiv sau auto-daunator. Este vorba de violenta intoarsa catre sine, de un sentiment de durere interioara/psihologica care-si gaseste alinarea doar cand adolescentul/copilul in cauza isi provoaca o durere fizica, de sentimental de ura fata de sine insusi. Trebuie sa acceptam ca exista adolescenti/copii si cu siguranta in unele cazuri si adulti care prezinta un comportament autodestructiv, auto-agresiv precum a se taia cu un obicet ascutit (lama de ras, ciob de sticla, etc. ) . Prin acest comportament individual urmareste sa-si produce o dauna pielii, oaselor sau altor parti ale corpului. Exemple de comportament auto-destructiv: provocarea detaieturi sau arsuri pe tegument, zgarierea pielii pana se provoaca rani, nelasarea unei rani sa se vindece, aplicarea de lovituri pana se provoaca echimoze (vanatai ), aplicarea de lovituri cu membrele asupra unor corpuri dure pentru a as obtine durere sau leziuni ale partilor moi sau a oaselor membrelor (maini sau picioare ) . Actionand astfel adolescentul/copilul este constient si nu este fortat de nimeni sa faca acest lucru. Trebuie subliniat ca acest comportament nu este similat cu o tentative de suicid, persoana in cauza nu vrea sa-si ia viata in nici un fel. De obicei acestia dezvolta acest comportament in spatiu privat, pastreaza secretul acestor actiuni. De ex. tineri care se taie pe brate poarta tricouri cu maneca lunga chiar si vara cane cald pentru a ascunde nenumaratele cicatrici ale vechilor taieturi.
DE CE FAC ASTFEL DE COMPORTAMENTE? La prima vedere astfel de comportament sfideaza logica, acesti tineri reactioneaza astfel la contrarietati pe care altfel nu reusesc sa le depaseasca. Acesti tineri sunt mai sensibili decat altii, au o capacitate limitata de adaptare la viata si reactioneaza astfel atunci cand sunt depasiti de emotii, de sentimental de singuratate, de faptul ca comportamentul lor usual nu este validat de altii, mai ales de cei apropiati. In acest circumstante ei au o teribila durere emotionala pe care o tempereaza provacandu-si o durere fizica. Durerea fizica este o eliberare din tensiunea interioara si durerea psihica.
CE AR TREBUI SA STIE PARINTII DESPRE ASTA:
Tinerii acestia se recruteaza de cele mai multe ori din familii din clasa sociala de mijloc sau mai sus, sunt bine educati si au rezultate bune la invatatura. Parintii sunt foarte ocupati, implicatI in realizarea propriilor proiecte, stau putin acasa si considera ca satisfacerea nevoilor materiale ale copiilor poate tine loc de dragoste sau comunicare.
Dupa cum spuneam mai inainte, astfel de tineri au nevoi emotionale mari, sunt hipersenzitivi, usor de frustrat, nu rezista bine la critica, au mare nevoie de protectie si dragoste dar nu arata niciodata aceasta nevoie. Aparent ei par ermetici, necomunicativi, suparaciosi, emotionali, chiar usor "isterici" prin comportamentul schimbator si suprareactriv. In spatele acestei fatade se afla un suflet vulnerabil, cu mare nevoi de protectie si mare nevoie de validare. Ei au o capacitate mica de adaptare, reactioneaza stereotip prin sentimental de frustrare, nevoie emotionala de protectie, nevoie de a fi acceptati asa cum sunt. Ei practica acest comportament auto-destructiv atunci cand vor sa stopeze durerea emotionala, sufleteasca de care sunt chinuiti prin faptul ca nu sunt la fel ca ceilalti si nu sunt acceptati de lumea din jur sau de societate in intreg desi fac eforturi dramatice sa fie asa cum altii o doresc. Ei se taie atunci cand nevoile lor emotionale nu sunt implinite. Nu uitati ca acest comportament autodestructiv este ascuns cu strasnicie de cei cel
practica asa ca nu va fi usor de descoperit.
CUM POT FI RECUNOSCUTI ASTFEL DE TINERI DE PARINTI?
Cel mai adesea este vorba de tineri care doresc sa stea in camera lor, impartasesc greu problemele cu familia lor, se imbraca excentric (de preferinta negru ), poarta pantaloni lungi si tricouri cu maneca lunga in zilele calduroase de vara, au tot felul de mici rani neasteptate, au o stima de sine scazuta, au probleme in relatiile cu ceilalti si in manifestarea emotiilor, par in mod strident nonconformisti si idealisti. Retineti ca nu exista un tratament medicamentos eficace pentru aceasta problema emotionala si nu boala. Cel mai important este sa aratati intelegere si acceptare. Este cel mai important pas. In momentul in care v-a simti aceste lucruri va putea sa accepte ideea de a vorbi cu un psihoterapeut despre acest lucru. Trebuie sa stiti ca tanarul nu este dispus sa discute cu nimeni despre aceasta problema, o considera foarte personala si orice "deconspirare"o considera ca o tradare care accentueaza dorinta auto-destructiva.
Alte greseli mari frecvent comise de parinti sau apropiati din dorinta lor legitima
de a ajuta dar si din lipsa informatiilor corespunzatoare (trebuie sa acceptam ca situatia
apare dramatica cand realizam ca copilul nostru "se taie" ) : nu-i cereti sa se opreasca, nu-l
urmariti si spionati, nu-i incalcati spatial privat, nu-I sechestrati obiectele cu care de obicei se taie, nu-i spuneti: esti nebun, esti un descreierat, esti bolnav, etc, etichete care-l vor impinge mai rau in prapastie, nu-l amenintati: o sa te ducem la spital, o sa te inchidem in casa, etc.
Trebuie sa acceptati ca problema trebuie privita ca doua fatete ale aceleiasi monede. Aveti responsabilitati dar aveti si vinovatii. Urmarindu-va scopurile, nevoile, visele, poate ati uitat sa mai stati de vorba cu copilul Dumneavoastra, poate aveti asteptari prea mari sau nespecificate, poate ati fost la randul Dumneavoastra neglijat emotional in familie si acum transmiteti la randul Dumneavoastra acelasi model "parental" prin care o masa indestulata sau banii de buzunar tin loc de o imbratisare sau o strangere calda de mana.
Aici se gaseste o lista de nevoi emotionale pe care de multe ori adolescentii/copiii le au iar parintii le ignora precum sentimentul de a fi abandonat, de a fi amenintat, de a fi singur si izolat, de a fi neinteles, judecat sau rejetat, sentimental de a fi controlet, de a fi necrezut, lipsit de putere, vinovat, urat, pedepsit, etc. De partea cealalta poate Dumneavoastra nu ati validat nevoile lui emotionale, le-ati ignorat sau rejectat prin comportamente tipice precum: intrebari care incep cu "de ce" (de ce esti trist, de ce esti morocanos, de ce nu vorbasti, etc. ) sau cu ordine scurte (de ex. Opreste-te, nu mai plange, stop, lasa-ma in pace, etc. ), rejectarea
modului de a fi si percepe a copilului (de ex. Esti ridicol, nu-i adevarat, cine ti-a spus, esti nebun, esti absurd, esti copil, nu intelegi, etc. ), judecarea si etichetarea colilului (de ex. Tu ai o problema, nu esti sanatos, esti prea emotional, nu stiu cu cine semeni, esti imposibil, nu esti normal, du-te si te cauta, mi-e rusine cu tine, etc. ), minimalizarea sentimentelor copilului (de ex. Nu-i adevarat, nu intelegi, esti copilaros, tu nu poti sa judeci, gresesti, etc. ) sau printr-o serie de afirmatii care ince cu "ar trebui" (de ex. Ar trebui sa fi mai respectos, ar trebuie sa fi recunoscator, ar trebuie sa faci ca X, ar trebuie sa-ti fie rusine, etc. ) .
Pe scurt invalidare inseamna de rejetati, sa ignorati, sa imitate, sa luati inderadere, sa judecat sau sa minimalizati sentimentele alturia. Invalidarea este una din cele mai brutale forme de abuz emotional. Atunci veti intreba ce inseamna validare? Validare inseamna sa
intelegeti si sa acceptati nevoile emotionale ale copilului Dumneavoastra. Nu uitati: intai intelegeti si acceptati sentimentele cuiva si apoi va uitati si interpretati comportamentul acestuia. Nu puteti confrunta emotiile cuiva cu logica Dumneavoastra sau cu asa zisului "bun simt", nu functioneaza logica cand este vorba de sentimente.
Ceea ce trebuie sa faceti in primul rand este sa ascultati, sa auziti si sa nu judecati, acceptati ca fiecare este intr-un anume fel, exprimati disponibilitatea pentru ajutor neconditionat, exprimati intelegerea pentru felul de comportament fara a eticheta sau incrimina. Incepeti prin a spune: "Trebuie sa fi trecut prin-o perioada foarte dificila, inteleg ca ti-a fost foarte greu singur...". Aratati ca doriti dialog si sa ramaneti deschis pentru mai multe cuvinte.Lucrurile vor cadea de la sine intr-o albie fireasca, nu va aratati ingrijorat si exprimati
incredere ca copilul Dumneavoastra va depasi perioadele de confuzie emotionala, de lipsa de speranta si neincredere si se va stabiliza pe un palier mai sus. Orice s-ar intampla nu-l controlati, masurile disciplinare, neincrederea va duce la cronicizarea comportamentului auto-destructiv.
Comportament auto-destructiv izvoraste dintr-o sensibilitate emotionala exagerata, din
nevoi emotionale deosebite. Trebuie privita si parte plina a paharului, gandeste-te ca atati muzicieni, poeti, pictori au turnat in creatia lor tocmai aceasta emotionalitate crescuta. Aceasta te ajuta sa percepi lumea mult mai vibrant dar te si face sa suferi cand vezi ca lumea nu e cea care ti-ai dorio. Traiesti mereu in relatia aceasta, tu si ceilalti si de aici tu iei nefericirea, sentimental de esec, ignorarea sau dispretul. De aici sufletul tau se umple de durere si te retragi mereu in singuratate, parca fiecare intalnire dintr-o speranta se transforma intr-un esec. Incearca sa accepti lumea si oamenii asa cum sunt, asa cum tu doresti sa fi luat asa cum esti, ia si tu oamenii asa cum sunt.
SUGESTII PENTRU ADOLESCENTI
1. Acceptarea: Incearca sa accepti cine si ce sunt ceilalti si cine si ce esti tu, in relatie unii cu altii si separate. Acest lucru este un proces intelectual, de analiza, dar poti sa-l dobandesti mai usor daca iti spui mereu, tie insusi urmatoarele propozitii:
- aceasta a fost sa fie;
- toate evenimentele m-au condus aici, nu numai unele;
- nu pot sa schimb ceea ce deja s-a intamplat;
- nu are rost sa ma lupt cu trecutul;
- lupta cu ce-a fost ma distrage de la perceperea prezentului;
- doar prezentul il pot controla;
- momentul present este perfect, chiar daca nu-mi place ce s-a intamplat;
- acest moment este exact ce trebuie sa fie dat fiind ce s-a intamplat inainte;
- ce este acum este rezultatul a milioane de decizii si eu nu le pot controla, etc.
Nu fi critic, fi atent la ce se petrece, focalizeaza-te pe fiecare moment ce vine si ia-l asa cum vine si cauta sa te adaptezi sis a te bucuri. Merge odata cu curentul evenimentelor si nu impotriva lor!
2. Distragerea: asta inseamna sa-ti dstragi atentia, gandurile si emotiile de la
gandurile si emotiile auto-destructive care te duc sa te ranesti si sa te doara. Eu am inteles
ca ai nevoie de acest comportament pentru ca as ate simti mai usurat, mai relaxat si esti
gata pentru o noua provocare dar poate ca poti accepta ca acest comportament este
impotriva integritatii tale corporale. Gandeste-te la toate lucrurile care s-au intamplat in
viata ta, la sirul de umilinte, frustrari, la singuratate si rejectie, toate care te-au condus
aici, in a dori sa suferi ca sa te eliberezi. Are sens sa continui tot asa? Poate ca realizazi
ca este din ce in ce mai greu sa continui...
In loc de a-ti provoca daune si durere eu iti propun o metode de distragere a ta, sa
te lasi absorbit in alta directie dar cu acelasi efect de eliberare si calmare:
- in loc sa te ranesti mai bine ia in mana un cub de gheata si strange-l cu putere,
senzatia de rece o sa te linisteasca;
- ia un creion rosu (marker ), vopsea rosie si vopseste-te exact acolo unde ai intentiona sa te ranesti. Apoi cu un creion negru fa deasupra niste dungi tot asa cum ai face cu instrumental cu care te taiai. Daca nu te relaxeaza, strange in pumn in acelasi timp, cubul de gheata;
- pune-ti in jurul incheieturii de la mana o banda rosie si strange-o tare ca si cum te-ai
fi taiat si ti-ar fi curs sange; dupa un timp o sa te doara dar nu o sa-ti produce daune corporale; cand te linistesti, dai jos banda rosie de pe mana;
- arunca cu mingea sau cu perna sau cu ciorapii facut ghem in perete cat poti de
tare;
- striga in perna cat poti de tare dar nu ca sa te auda altii;
- infige pioneze intr-o papusa in loc sa te ranesti;
- scrie o scrisoare oamenilor care te-au ranit, scrie tot ce-ti vine si apoi arunc-o sau
pastreaz-o ca apoi sa o recitesti;
- deseneaza fizionomii umane, apropiate de cei ce te-au ranit si apoi loveste sau distruge desenul asa cum iti vine;
- concentreaza-ti atentia si gandeste-te la cineva la care tii cu adevarat, imagineaza-ti ca esti cu aceasta persoana acolo unde ti-ar place cel mai mult, concentreaza-te pana ti se pare aievea;
- aminteste-te de ceva placut, inchide ochii, extrage-te din mediu, nu mai auzi si vedea nimic pana cand amintirea iti apare ca o imagine adevarata; poate fi o imagine dintr-o excursie placuta, o fotografie, continua in gand o discutie interersanta;
- incearca sa mirosi ceva placut, aprinde o lumanare parfumata, o esenta de parfum, un betisor parfumat si lasa-te purtat de imaginatie;
- asculta sunete care sa te relaxexa, nu care sa te "excite", pune CD-uri cu muzica de relaxare, pune CD-uri cu sunete din natura;
- daca iti place, foloseste ceva dulce sau gustul tau favorit;
- fa un exercitiu fizic, alearga, mergi pe bicicleta, fa acele exercitii care consuma
energie si care te fac sa gafai si sa-ti bata inima repede;
Dupa ce ai incercat diferitele tehnici de mai sus fa-ti propriul tau plan de
combatere a impulsului auto-daunator prin utilizarea acelor strategii care se dovedesc
cele mai eficiente si adaptate felului tau de a fi.
Nu crede ca imediat cum le vei aplica vei si obtine rezultate, incearca sa crezi ca
exista si alte moduri prin care poti sa-ti abati impulsul de a te auto-rani si de a deveni
calm, increzator, puternic si flexibil. In momentul in care parintii tai sau persoanele apropiate tie arata intelegere si acceptare a ceea ce se intampla cu tine, poate ca merita sa discuti cu ei din cand in cand...sau poate chiar sa le ceri ajutorul.
Bibliografie:
1. Steve Hein, Terapia Didactica Comportamentala.
2. Dr Violet Oaklander, Ferestre catre copiii nostri, Editura Herald, 2013
3. Stephane Clerget, Criza adolescentei, editura Trei, 2012
Cabinet Individual de Psihologie-Psihoterapie Vescan Ioana Maria
Recomandă acest cabinet
