Anxietatea este trăită frecvent ca un sentiment al unui pericol neprecizat (ca temă, timp şi loc ) și se manifestă prin hipervigilenţă, încordare, tensiune de aşteptare investigatorie nedirecţionată, nelinişte, nesiguranţă. Se poate instala şi în cazul prezenţei unor informaţii insuficiente, care ar sugera un posibil pericol, precum şi când subiectul resimte un insuficient control al ambianţei, pentru eventuale acţiuni de salvare. 

La oameni, anxietatea poate fi condiţionată de informaţii insuficiente sau greu de sintetizat, de lipsa de repere, de conştiinţa incapacităţii de-a face faţă unor solicitări periculoase şi de incapacitatea de a controla situaţiile. Anxietatea generalizată, este o trăire intensă constând din sentimentul unui pericol neprecizat, însoţit de o stare de alertă care se instalează şi persistă fără o cauză evidentă timp de zile, săptămâni, luni, inducând o stare disfuncţională (Lăzărescu și Bărănescu, 2011, p.104 ).

Anxietatea poate apărea sub două forme (Goleman, 2001, p. 88-89 ): cognitivă (gânduri îngrijorătoare ) şi somatică (prinsimptome fiziologice ale anxietăţii cum ar fi: transpiratul, bătăile rapide ale inimii sau tensiune musculară ). De cele mai multe ori, indivizii presupun că situațiile și nu cognițiile (sau evaluările ) sunt responsabile pentru starea de anxietate resimțită.

Să luăm ca exemplu felul în care ne simțim înainte de un examen important. Anxietatea va fi intensă, dacă ne așteptăm la un examen dificil și avem îndoieli în privința nivelului nostru de pregătire. Pe de altă parte, dacă ne așteptam ca examenul să fie ușor sau dacă suntem siguri că suntem suficient de pregătiți, anxietatea va fi una redusă. Acest lucru este valabil și în cazul discursurilor publice. Dacă evaluăm audiența ca fiind prietenoasă și receptivă la discurs, anxietatea va fi mai redusă decât în cazul în care o considerăm critică, plictisită sau în dezacord cu prelegerea. În aceste exemple, ceea ce determină nivelul de anxietate nu este situația în sine, ci mai degrabă, modul în care aceasta este estimată / evaluată. Astfel, modul în care gândim exercită o influență puternică asupra faptului că ne simțim anxioși sau calmi (Clark şi Beck, 2012, vol. 1, p. 36 ).

Perspectiva cognitivă asupra anxietății se concentrează în jurul noțiunii de vulnerabilitate. Beck și colab. (1985, p. 67-68 ) au definit vulnerabilitatea ca fiind „percepția individului despre sine ca ființă expusă pericolelor interne sau externe asupra cărora nu deține niciun control sau deține un control insuficient pentru a-și asigura sentimentul de siguranță. În cazul sindroamelor clinice sentimentul de vulnerabilitate este amplificat de anumite procese cognitive disfuncționale."

Beck și Greenberg (1988 ) au observat că percepția pericolului declanșează un „sistem de alarmă" care cuprinde unele procese primare comportamentale, fiziologice și cognitive, care au evoluat pentru a ne proteja specia de suferința fizică și de pericol. Această mobilizare comportamentală pentru a face fată pericolului poate să presupună o reacție de tipul „luptă sau fugă" (evadare sau evitare ), dar poate să cuprindă și alte comportamente utile, cum ar fi apelul la ajutor, adoptarea unei posturi defensive sau negocierea în scopul de a diminua pericolul. Al doilea tip de reacție comportamentală observată în stările de anxietate ca rezultat al percepției amenințării este imobilitatea în situații în care un coping activ ar putea amplifica pericolul real sau imaginar (Beck și colab., 1985 ). Semne ale acestei reacții de imobilitate se manifesta ca senzații de înghețare, de leșin sau de amețeală, asociindu-se la nivel cognitiv cu posibilitatea de a fi total neputincios.

De-a lungul timpului, s-au construit o multitudine de instrumente generale de măsură pentru anxietate. În continuare sunt prezentate câteva dintre cele mai relevante și cunoscute instrumente folosite. 

1. Inventarul Beck pentru anxietate (BAI )

Inventarul Beck de anxietate (BAI ) a fost dezvoltat de Beck și Steer în 1990 pornind de la faptul că scalele existente până la acel moment nu reușeau să deosebească anxietatea de depresie. Această situație se datora mai ales faptului că scalele de anxietate conțineau itemi corespunzători simptomelor caracteristice depresiei. 

Inventarul pentru anxietate al lui Beck (BAI ) este un chestionar alcătuit din 21 de itemi care evaluează severitatea simptomelor anxioase pe o scală de la 0 (deloc ) până la 3 (sever, aproape de nesuportat ). Scorul total al scalei se poate întinde de la 0 la 63 iar autorii furnizează anumite scoruri prag pentru a evalua severitatea anxietății: 0-9 este intervalul pentru limite normale sau lipsa anxietății; 10-18 pentru anxietate ușoară; 19-29 pentru anxietate moderată, 30-63 pentru anxietate severă (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 157 ). Scorul total BAI corelează moderat cu alte măsurători ale simptomelor anxioase cum sunt Scala Hamilton pentru evaluarea anxietății (forma revizuită ), Inventarul pentru anxietate ca stare - anxietatea ca trăsătură și cu evaluările anxietății în jurnalele săptămânale, iar pacienții cu tulburări de anxietate obțin scoruri mult mai ridicate la aceste scale decât aceia având alte diagnostice psihiatrice. 

Un sfert dintre itemii BAI evaluează aspectele subiective sau cognitive ale anxietății (de exemplu, teama de nenorociri, incapacitatea de a se relaxa, groaza, agitația, teama ), iar restul evaluează simptomele hiperactivării fiziologice ale anxietății. Administrarea scalei Beck durează maxim cinci minute și se recomandă a fi utilizată pentru screeningul anxietății în cabinetele de medicină generală / psihiatrie sau pentru monitorizarea progresului în tratamentul anxietății. 

2. Scala Hamilton pentru evaluarea anxietății (HRSA ) 

Scala Hamilton pentru evaluarea anxietății (HRSA ) este o scală de evaluare alcătuită din 14 itemi pe care clinicianul o folosește pentru a evalua severitatea simptomelor predominant biologice și comportamentale ale anxietății (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 158 ). Fiecare simptom este evaluat pe o scală a severității de la 0 (absent ) la 4 (foarte grav ), cu descrieri simptomatice pentru fiecare item. Un scor de 14 pe scală totală HRSA reprezintă punctul de secțiune care diferentiază între indivizii suferind de o tulburare de anxietate și cei care nu prezintă acest diagnostic. Scorul total HRSA are consistență internă bună, fidelitate inter-evaluatori și validitate convergentă și de discriminare dar și sensibilitate la tratament. 

Majoritatea indivizilor suferinzi de depresie majoră obțin scoruri mai mari decât scorul punctului de secțiune, astfel încât acest instrument nu diferențiază cu exactitate anxietatea de depresie. Având în vedere faptul că este nevoie de un anumit grad de calificare pentru administrarea HRSA, măsurătoarea ar putea fi folosită cu precădere în cazurile în care autoevaluarea anxietății va fi foarte probabil inexactă (adică indivizi care își minimalizează sau își exagerează anxietatea ). 

3. Scala pentru depresie, anxietate și stres (DASS )

Scala pentru depresie, anxietate și stres (DASS ) este un chestionar cu 42 de itemi, cu cate 14 itemi pentru evaluara severității anxietății, depresiei și a stresului. Subscala de anxietate evaluează stimularea sistemului nervos autonom, musculatura striată, aspectele situaționale și subiective ale anxietății. Pentru scala anxietății din DASS, 0-7 reprezintă limitele normale, 8-9 reprezintă anxietate ușoară, 10-14 este moderată și 15-19 este severă, iar 20+ este extrem de severă. Scala de anxietate DASS înregistrează cu coeficient de corelație de 0,1 cu BAI. 

O versiune mai scurtă a DASS, cu 21 itemi, a fost dezvoltată de Antony și colaboratorii (1998 ); ea are caracteristici psihometrice comparabile cu versiunea originală DASS cu 42 itemi. Deși scalele de anxietate și depresie DASS corelează moderat (r~0,45 ) în eșantioane clinice și scala de anxietate DASS vizează mai cu seama stimularea sistemului nervos autonom și frica, ea este o măsurătoare promițătoare (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 158-159 ). 

4. Inventarul pentru anxietate ca stare și ca trăsătură (STAI - Forma Y )

Inventarul pentru anxietate ca stare și ca trăsătură (STAI - Forma Y ) are două scale a câte 20 de itemi, cu o scală care evaluează anxietatea ca stare (cum te simți acum, adică în momentul acesta ) și cu cealaltă care măsoară anxietatea ca trăsătură (cum te simți în general ). Acordând un interes mai mare stării actuale, Scala STAI pentru starea de anxietate are o relevanță clinică mai mare pentru verificarea eficacității terapiei cognitive (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 159 ). 

Deşi STAI prezintă o fidelitate bună și validitate convergentă cu alte instrumente de măsură a anxietății, capacitatea sa de a diferenția anxietatea de depresie este discutabilă. Din acest motiv, considerăm că există alte măsurători ale simptomelor anxietății care îi oferă terapeutului cognitivist o evaluare mai clară. STAI - Forma Y poate fi achiziționat de la Consulting Psychologist Press, Inc. 

5. Lista de cogniții (CCL ) 

Lista de cogniții (The Cognition Checklist - CCL ) cuprinde o subscală de anxietate cu 12 itemi (CCL-A ) și o subscală de depresie cu 14 itemi (CCL-D ) care evaluează frecvența gândurilor negative anxioase și depresive despre sine pe o scală în 5 puncte, de la 0 (niciodată ) la 4 (întotdeauna ). 

Conținutul CCL-A este orientat spre temele legate de incertitudine și de orientarea către viitor, majoritatea itemilor (71% ) vizând gândurile anxioase referitoare la starea fizică sau îngrijorările legate de sănătate. Ambele subscale au consistență internă bună, iar analizele factoriale demonstrează încărcarea prevăzută a itemilor CCL pe dimensiunile separate ale anxietății și depresiei, în special la eșantioanele clinice. Deși CCL-A și CCL-D sunt moderat corelate, fiecare subscală este mai strâns corelată cu condiția simptomatică corespunzatoare decât cu cealaltă parte. 

În practica clinică, CCL-A oferă o estimare a frecvenței gândurilor anxioase, mai cu seama cele privind îngrijorările legate de starea fizică sau de starea de sănătate, acestea fiind cele mai relevante pentru tulburarea de panică (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 159-160 ). Indivizii cu tulburări de anxietate obțin în mod tipic scoruri medii sau ridicate la CCL-A. O copie a CCL se poate obține de la Centrul pentru Terapie Cognitiva, Departamentul Psihiatrie, Facultatea de Medicină a Universității Pennsylvania din Philadelphia. 

6. Chestionarul Penn de evaluare a stării de îngrijorare (PSWQ )

Chestionarul Penn de evaluare a stării de îngrijorare (PSWQ ) este un instrument de măsura cu 16 itemi care estimează predispoziția pentru îngrijorare și intensitatea experiențelor de îngrijorare fără referiri la subiecte tipice de îngrijorare. Itemii sunt cotați pe o scală Likert în 5 puncte, de la 1 (nu este deloc tipic ) până la 5 (foarte tipic ), itemii 1, 3, 8, 10 și 11 având cotare inversă. Deși există unele controverse cu privire la structura factorială a PSWQ, doar scorul total este interpretat. PSWQ are o consistență internă și o fidelitate test-retest bună și corelează cu alte instrumente de autoevaluare a îngrijorării, dar prezintă o convergentă scăzută cu măsuratorile pentru anxietatea generală. 

Comparațiile efectuate între grupuri au arătat că indivizii cu TAG (tulburare de anxietate generalizată ) obțin scorurile cele mai ridicate la PSWQ, urmați de grupuri cu alte tulburări de anxietate și cu depresie majoră care obțin scoruri ridicate similare, care sunt mult mai ridicate decât ale grupurilor de control cu indivizi nonclinici. Un punct de secțiune de 45 poate fi folosit pentru identificarea îngrijorării patologice sau a TAG la populatia care solicită tratament, deși este nevoie de un prag mai ridicat (62 sau chiar 65 ) pentru a diferenția TAG de alte tulburări de anxietate și posibil chiar de depresie. Având în vedere faptul că îngrijorarea este prezentă în majoritatea tulburărilor de anxietate (și în depresie ), autorii sugerează includerea PSWQ în evaluarea anxietății generale (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 160 ). 

7. Evaluarea zilnică a dispozitiei afective 

În practica clinică, evaluările în formă grafică, zilnice, ale nivelului general al anxietății pot fi utile pentru depistarea fluctuațiilor anxietății subiective. De exemplu, Craske și Barlow (2006 ) recomandă ca indivizii să completeze un Jurnal zilnic al dispozitiei afective, în care, la sfârșitul fiecărei zile, să se estimeze pe o scală de la 0 (deloc, lipsa totală a anxietății sau relaxare completă ) la 100 (extremă, stare de panică extremă, de nesuportat resimțită ca o amenințare la adresa vieții ) anxietatea generală, anxietatea maximă, tensiunea fizică generală și preocuparea legată de îngrijorare. Nivelul moderat sau obișnuit de anxietate resimțit în starea de anxietate este estimat cu 50 pe aceasta scală de evaluare a dispoziției afective zilnice.

Se pot adăuga estimări ale dimensiunilor mai specifice ale simptomelor, care să indice o anumită tulburare de anxietate, cum ar fi estimarea nivelului îngrijorării legate de a avea un atac de panică în tulburarea de panică sau a nivelului mediu zilnic al anxietății evaluative sociale în fobia socială. Este important ca terapeutul cognitivist să evalueze și modificările în anxietatea generală ca parte a estimării eficacității tratamentului și în scopul identificării situațiilor care declanșează anxietatea. Aceste informații pot sugera diverse aspecte care trebuie abordate pe parcursul terapiei. 

Autorii consideră că o scală unică de la 0 la 100 este cea mai utilă pentru depistarea schimbărilor de zi cu zi în anxietatea generală. Acestă scală de evaluare a fost inclusă într-un formular pentru înregistrarea stării zilnice, care poate fi folosit pentru a evalua fluctuațiile zilnice ale nivelului de anxietate (Clark și Beck, 2012, vol. 1, p. 161 ). 

Bibliografie

Antony M. M., Bieling P. J., Cox B. J., Enns M. W., Swinson R. P., Psychometric properties of the 42-item and 21-item versions of the Depression Anxiety Stress Scales in clinical groups and a community sample. Psychological Assessment, 10, 176-181, 1998.

Beck A. T., Emery G. (with Greenberg R. L. ), Anxiety disorders and phobias: A cognitive perspective, New York: Basic Books, 1985.

Beck A. T., Greenberg R. L., Cognitive therapy of panic disorder. In R. E. Hales & A J. Frances (Eds. ), Review of psychiatry (Vol. 7, p. 571-583 ). Washington, DC:American Psychiatric Press, 1988.

Beck A. T., Steer R A, Manual for the Beck Anxiety Inventory, San Antonio, TX: Psychological Corporation, 1990.

Clark D. A., Beck A. T., Terapia cognitiva a tulburarilor de anxietate - Știința și practica, vol. 1, vol. 2, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2012.

Craske M. G., Barlow D. H., Mastery of your anxiety and worry: Workbook (2nd ed. ), Oxford, UK: Oxford University Press, 2006.

Goleman D., Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001.

Lăzărescu M., Bănărescu R., Psihopatologie descriptiva - Semne și sindroame în tulburarile mentale, Editura Polirom, Iași, 2011.