Ce înseamnă că ne este teamă de abandon? Abandonul are la bază teama că ceilalţi ne lasă singuri, că ceilalţi ne părăsesc. Această teamă se fundamentează pe elemente precum: o pierdere din copilărie, cum ar fi moartea unui părinte, divorţul părinţilor, deci o experienţă reală, sau pe un abandon simbolic, precum mutarea într-o casă nouă, un părinte instabil emoţional, un părinte excesiv de posesiv şi dominator, sau distant afectiv, imprevizibil sau alcoolic. Practic, atât pierderile suferite în copilărie, cât şi neglijarea emoţională ne pot duce în starea de abandon, ne pot face să gândim şi să simţim că nimănui nu îi pasă de noi şi că toţi ne lasă singuri. Dar şi pierderile din adolescenţă sau de la vârsta adultă ne pot da sentimentul de abandon, deci nu este neapărat necesar ca pierderea să survină în copilărie. Dacă terenul este însă sensibilizat din copilărie, chiar şi atunci când ne pierdem independența, în situaţiile în care suntem bolnavi, ne îndrăgostim, ne-am căsătorit proaspăt, am devenit părinţi sau am realizat că am îmbătrânit şi avem deja 70 de ani, sentimentul de abandon din copilărie se poate activa. Cu cât ne îngrijorăm mai mult, cu atât devenim mai dependenţi şi mai puţin maturi emoţional.

      Teama de abandon are un impact negativ asupra relaţiilor noastre şi cel mai mult ne afectează relaţia de cuplu, influenţându-ne atât modul în care ne alegem partenerul, cât şi modul în care relaţionăm cu acesta.

      Persoanele cu rana de abandon pot reacționa în două moduri: fie se tem să lege relații, fie sunt dependenți de partener în relația de cuplu. Cei care se tem să lege relaţii o fac din frica de a nu fi părăsiți, deci abandonați. Teama de abandon şi suferinţa îi poate ţine din căutarea unui partener, deoarece consideră mai sigur şi mai puţin dureros să rămână singuri. Aceştia pot chiar deveni neserioşi şi vor evita relaţiile şi angajamentele pentru a evita durerea. Caută sau devin parteneri care nu îşi asumă, care înşeală, care nu-ți îndeplinesc nevoile.

      Pe de altă parte, cei cu teama de abandon pot deveni anxioşi în relaţiile lor şi se agaţă pur şi simplu de partener pentru a nu fi abandonaţi şi fac compromisuri pentru a rămâne într-o relaţie nocivă. De obicei persoanele cu ataşament anxios și dependent îşi aleg parteneri evitanți ca să se repete istoria lor din copilărie, când au fost abandonaţi. Aceştia depăşesc foarte greu încheierile de relaţii, suferă foarte mult şi sunt traumatizaţi şi deprimaţi. Dacă partenerul este cel care pleacă se simt respinși şi simt că nu corespund, ba chiar se gândesc că nu își vor mai putea găsi un alt partener.

      Cei care au teama de abandon nu înţeleg că relaţiile nu sunt afectate de distanţă sau că fiecare are nevoie şi de timp doar pentru el însuşi dar asta nu însemnă că nu mai sunt implicaţi în relaţiile cu ei, nu însemnă că nu îi mai iubesc sau că îi vor părăsi.

      Teama de abandon ne aduce constant în minte gândul că persoana iubită ne poate părăsi oricând. Îţi dai seama cât de obositor este să trăieşti cu asta? Să nu poţi să stai relaxat/ă, să simţi frică de fiecare dată când nu îţi răspunde la telefon, de fiecare dată când întârzie de la serviciu sau când întârzie la o întâlnire să te gândeşti că gata! nu va mai veni niciodată, s-a terminat, te-a părăsit.

      Frica de abandon este mai mult decât o teamă reală, este una care constrânge acţiunile persoanei în asemenea mod, încât aceasta ajunge să îl îndepărteze pe cel pe care se temea să îl piardă. Astfel, partenerul cu teama de abandon poate deveni posesiv în relaţiile cu persoana iubită, cicălitor, doreşte multă atenţie din partea personei iubite, are o teamă permanentă că va fi înşelat, că nu este iubit suficient şi devine gelos pe orice persoană de sex opus cu care partenerul lor intră în discuţii, dovezile de iubire primite nu i se par suficiente, şi poate chiar să îşi părăsească el partenerul primul de teama de a nu fi el cel părăsit. Astfel, persoana cu teama de abandon poate fi anxioasă şi dependenta, agăţându-se de partener sau poate fi rece şi distantă, evitând să se implice pentru a nu suferi.

      Indiferent de modul în care gestionăm această teamă, cea de abandon, ea va avea ecouri și la nivel fizic. Anxietatea corporală este activă și resimțită precum o tensiune internă. Sau pot să apară senzaţii de sfârşeală, de oboseală mare, de neputinţă.

      De cele mai multe ori, circumstanțele favorabile de viață pot duce la regresia efectelor provocate de teama de abandon. Un partener stabil şi cu un ataşament securizant ne poate ajuta să ne reconfigurăm teama de abandon şi să ne recreăm realitatea. O altă cale la fel de eficientă și asumată este psihoterapia.

      Psihoterapeut Doina Badea 0726736993