Despre demonii din dependențe

Te întrebi de ce fumezi? Pentru că "hai să ieșim la o țigară" te face să te simți conectat, să auzi ultimele bârfe sau noutăți (zi-le cum vrei ), să fii acolo cu ei. Câți dintre voi v-ați apucat de fumat că să fumați singuri? O faci întâi social, iar apoi fumezi singur, pentru că te simți cumva însoțit, nu mai ești singur, tu cu tine, ești tu cu țigara. La fel și cu alcoolul. O faci mai ales cu alții, începe social, apoi bei când ești singur că să uiți că ești singur sau neiubit, sau neînțeles, sau că nu ești suficient de bun. Și mai sunt situațiile în care bei pentru că îți este frică să te conectezi, să te deschizi. De ce? Pentru că atunci când ai făcut-o, ai fost rănit. Păi nu mai bine bei ceva decât să te deschizi față de celălalt? Alcoolul nu te va răni, nu te va părăsi, el va fi mereu acolo... La fel și cu mâncatul, o faci că să umpli un gol, pentru că te simți neiubit, chiar dacă ești în cuplu...dacă mănânci compulsiv cu partenerul tău, e clar că ceva lipsește, că la un anumit nivel conexiunea se întrerupe între voi. Ești dependentă de shopping? Îți place să ai multe haine frumoase în care să fii admirată? Întreabă-te ce nu se conectează în viață ta, ce anume lipsește? Poate că nu ești suficient de văzută, nu ai destul erotism în cuplu...Poate...doar întrebându-te și căutând în tine răspunsul autentic, vei știi. La fel și dacă te afunzi în muncă câte 12-14 ore pe zi, ba chiar și în weekend...întreabă-te de ce fugi de acasă la muncă, ce anume îți lipsește? Nu cumva conexiunea cu partenerul de cuplu sau lipsa unui partener cu care să te conectezi? Este greu cu dependențele de orice, știu! Dacă știi cum este oricare din situațiile de mai sus si ai ceva să îmi spui sau să mă întrebi, sunt aici să îți răspund. Cu iubire, mereu, Doina.