Maturizarea emoțională este foarte importantă pentru bunăstarea noastră psiho-emoțională. Din păcate însă, inaintarea în vârstă nu aduce cu ea, implicit, și maturizarea emoțională.

    Personalitatea matură emoțional își stăpânește în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a personalității și este capabilă să perceapă în mod corect lumea și pe ea însăși. O asemenea personalitate stă pe propriile ei picioare fără să aibă pretenții excesive față de ceilalți. Sunt detașați, nu dezvoltă relații de dependență față de cei din jur. Copilul este dependent de cei din jur, adultul însă găsește soluții pentru a-și rezolva problemele, știe să negocieze, nu are nevoie de cineva care să-i aprobe acțiunile. În viața noastră, se produc zilnic iritări și piedici. Adultul imatur, ca și copilul, le întâmpină cu accese de mânie sau cu tânguieli, acuzându-i pe ceilalti și plângâdu-și de milă.

     Tipul matur participă activ la viața socială și are relații profunde, dar selective. El nu se împrietenește oricum, cu oricine, doar de dragul de avea cât mai mulți prieteni și de a nu se simți singur.

     Personele mature participă activ la viața lor, se implică în ceea ce fac, au hobby-uri, nu stau într-o stare de plictiseală. Ei nu sunt o povară pentru cei din jur și nu le îngrădesc libertatea celorlalți. Nu manifestă gelozii și nu au comportamente de tip posesiv. Știm cu toții că nemulțumirea și critica continuă, gelozia și sarcasmul sunt toxice în relațiile sociale. O persoană matură emoțional nu-i critică pe cei din jur, nu își impune celorlalți părerile, nu le spune celorlalți cum este bine sau nu să facă în viață, nu este sarcastică, ci are un simț neostil al umorului.

    Un alt semn de maturitate este acceptarea propriei persoane și a celorlalți așa cum sunt, acceptarea lucrurilor naturale, fără să le fie rușine de corpul lor sau de necesitățile lor fiziologice. Cei maturi emoțional au capacitatea de a se focusa pe o sarcină atunci când au ceva de îndeplinit, nu iși împart atenția în mai multe locuri, ci sunt adepții lucrului bine făcut. Judecă corect situațiile, sunt mai deschiși la necunoscut, au mai putină frică, pe când cei imaturi acceptă greu situațiile neprevăzute, având nevoie de certitudini și de siguranță. Persoanele mature sunt spontane și creative.

     Tot de maturitatea emoțională ține și faptul că aceștia nu iau lucrurile la modul personal. Ei au o anumită detașare ce nu se regăsește la cei imaturi care se cred "buricul pământului" și consideră că totul este despre ei înșiși sau are legatură cu propria persoană.

    Viața este dinamică și de aceea este plină de neprevăzut. Cu toți avem momente mai puțin bune. Persoanele mature emoțional se confruntă cu eșecul, suferă, dar nu se lasă copleșiți. Nu sunt obsedați de control și sunt conștienți că ei nu sunt centrul universului și că nu pot controla mediul. Iată de ce, dacă ești obsedat de control, nu rezolvi nimic: „Învață să te controlezi pe tine, nu te chinui degeaba să controlezi ce e în jurul tau. Sentimentul securității nu este deloc absolut. Nimeni nu deține controlul asupra timpului, mareelor, impozitelor, morții sau dezastrelor. Pe masură ce simțul Eului se extinde, individul își asumă noi riscuri și noi șanse de eșec. Dar aceste insecurități sunt într-un fel susținute de un simț al proporției. Devii prudent fără să intri în paniăa. Autocontrolul este o reflectare a simțului proporției."