Când suntem mici toți avem niște nevoi vitale precum nevoia de iubire, siguranță, acceptare, autonomie, competență și limite (vrem ca ceilalți să nu ne încalce granițele ).

Dacă ne simțim iubiți, văzuți și ne este stimulată încrederea în noi înșine, atunci ne dezvoltăm armonios. Dacă nevoile noastre nu sunt împlinite, atunci învățăm să facem coping.

Un exemplu de coping care apare atunci când nevoia noastră de iubire nu a fost îndeplinită în copilărie (pentru că am fost abandonați ), este efortul de a încerca să luptăm (coping ) prevenind eventuale abandonuri devenind "independenți" pe plan emoțional- "Eu nu am nevoie de relații", "Pentru mine cariera este mai importantă decât prieteniile" sau chiar recurgând la strategii de "agățare", devenind dependenți din punct de vedere emoțional "Fără tine nu pot trăi".

Copingul este astfel o strategie de adaptare pe care copilul o adoptă pentru a își satisface nevoia neîmplinită și a supraviețui unui mediu în care aceste nevoi rămân neîndeplinite în special de părinții săi.

Un alt exemplu de nevoie ar fi nevoia de siguranță, pe care persoana de atașament (mama, tata, bunicii ) ar trebui să o îndeplinească atunci când copilul trăiește emoția de frică în fața unei amenințări. Copilul nu dispune de capacitatea de a se regla, de aceea prezența unui adult care să îl liniștească devine vitală pentru copil și capacitățile sale naturale de autoreglare. Copilul învață de la adult să își gestioneze fricile, tristețea, rușinea și furia.

Atunci când părintele este absent, copilul învață să se adapteze într-un mod funcțional când este mic însă disfuncțional pe măsură ce se maturizează. Un exemplu ar fi tot frica, copilul învață că atunci când îi este frică nimeni nu a fost lângă el să îl ajute, fiind singur în această trăire. Pe viitor nu va apela la ceilalți pentru a-l ajuta ci va încerca singur să își depășească temerile. Dacă acest coping devine disfuncțional, va ajunge să se retragă, izoleze, ceea ce conduce de multe ori la depresie și anxietate.

Mare parte din eșecurile noastre din relații, plan personal și carieră se datorează tipului de coping pe care îl alegem.

Vindecarea necesită timp.

Avem nevoie să ne dăm seama de nevoile noastre și de cum am putea să le împlinim. Este normal să fugi de oameni dacă oamenii te-au rănit. Dar sunt și oameni care pot fi alături de tine, alături de care să descoperi că emoțiile tale sunt valide, limitele tale sunt importante iar nevoile tale reale.