Terapia cognitiv-comportamentala si autostima.

Autostima reprezinta o modalitate de a gandi, simti si actiona care implica autoacceptarea propriei persoane, respectul fata de sine si increderea in fortele proprii.
Persoana care se accepta pe sine poate trai confortabil acceptandu-si punctele tari si slabiciunile fara sa se critice in permanenta.
Atunci cand nivelul autostimei este scazut, persoana are o senzatie de vid interior, pe care incearca sa-l umple agatandu-se in mod compulsiv de suporturi exterioare; cand aceasta nevoie de a umple vidul interior devine automata, repetitiva si plina de disperare, avem de-a face cu un comportament adictiv, ca in cazul toxicomaniei.
Adictia reprezinta un atasament fata de un obiectiv sau o persoana a carei posesie are menirea sa-i trezeasca subiectului un sentiment de satisfactie si usurare.
O alternativa sanatoasa la comportamentul adictiv este cultivarea autostimei sau, mai exact, a fortei si increderii care izvorasc din interior. Autostima nu se construieste dintr-odata, ci reprezinta un proces complex si de durata, in care elementul fundamental il constituie dorinta si capacitatea subiectului de a avea grija de propria persoana. Aceasta inseamna ca subiectul trebuie sa constientizeze nevoile sale fundamentale si sa faca demersurile necesare in vederea satisfacerii lor.