AGORAFOBIA


Reprezinta teama de spatii deschise, spaima de a nu suferi un atac de panica

Pare sa fie produsa de atacuri de panica (Bourne, 1995 ) ; la inceput subiectul este cuprins de atacuri de panica, mai apoi se teme de faptul ca atacurile de panica se vor produce tot mai frecvent atunci cand este singur/ departe de casa.

Subiectul se teme sa se afle in situatii care ar exclude posibilitatea acordarii ajutorului medical in cazul unui atac de panica; se teme si de reactia oamenilor, in eventualitatea in care ar suferi un atac de panica.

Traieste permanent o anxietate anticipatorie, dominati de spaima de a fi surprinsi intr-o situatie in care vor fi cuprinsi de panica.

Datorita restrangerii sferei activitatilor, pacientii traiesc si o stare depresiva;

!! Frecvent, agorafobicii evita o serie de situatii obisnuite cum ar fi:

-locuri aglomerate, magazine, restaurante, sali de cinema...
-locuri de unde se poate iesi cu dificultate: tuneluri, poduri, coafor...
-mijloace de transport in comun
-a ramane singuri acasa

! cea mai frecventa particularitate: teama de a se afla departe de casa/ de o persoana care inspira incredere (partener de viata, parinte, prieten... )
! evita sa conduca masina, poate doar insotit;

Forme usoare :
! subiectul are senzatie de disconfort in anumite situatii, dar inca nu le evita
(Ex. Isi face cumparaturile singur, dar prefera sa nu se indeparteze de casa )

Forme moderate:
! evitarea unor situatii cum ar fi calatoria cu mijloace de transport in comun, mersul la spectacole, restaurant, condusul masinii departe de casa...
! restrictiile sunt partiale si persoana se poate descurca in unele conditii in afara locuintei sau in absenta unei persoana de incredere;

Forme severe:
!incapacitatea totala a subiectului de a parasi neinsotit locuinta

CAUZELE AGORAFOBIEI: EREDITARE, DAR SI DOBANDITE:

parinti perfectionisti sau hipercritici
parinti hiperprotectori
parinti excesiv de anxiosi (care le comunica indirect copiilor faptul ca lumea reprezinta un loc periculor ) .

TRATAMENTUL:

relaxare
invatarea subiectului sa faca fata atacurilor de panica
tratament medicamentos (in cazuri severe ) ;

ETAPA A DOUA A PSIHOTERAPIEI:

realizarea unor expuneri gradate la stimuli anxiogeni, intai in plan imaginativ, apoi in plan real
tratament asertiv (deoarece agorafobicii au dificultatii in afirmarea propriilor opinii, si drepturi ) .