Bourne (1995, p. 301 ) ne prezinta cateva dintre cauzele autostimei scazute :

1. Parinti hipercritici

Acestia criticau tot timpul copilul si ii fixau standarde comportamentale excesiv de inalte, care nu faceau decat sa declanseze sentimente de culpabilitate, copilul fiind convins ca niciodata nu va fi destul de bun.
Ca adult, un astfel de copil va continua sa lupte din rasputeri pentru perfectiune si pentru depasirea unui sentiment de inferioritate adanc inradacinat.
Un asemenea subiect va avea si o foarte puternica tendinta spre autocritica.

2. Pierderi semnificative suferite in copilarie

Copilul care a pierdut un parinte prin deces sau divort va dezvolta un puternic sentiment de abandon, vid interior si insecuritate, sentimente ce vor fi accentuate de pierderile suferite la varsta maturitatii. Ca adult, individul respectiv va incerca sa depaseasca sentimentul de abandon, devenind excesiv de dependent de o alta persoana, de activitatea profesionala, alimente, alcool sau droguri.

3. Abuzul parental

Abuzul fizic si sexual exercitat de parinti reprezinta o psihotrauma majora care poate conduce la aparitia unor sentimente de inadecvare, insecuritate, neincredere in ceilalti, culpabilitate si ostilitate.Adultii care au suferit abuzuri in copilarie pot deveni un fel de victime permanente sau, dimpotriva, dezvolta o atitudine ostila fata de lume si viata, transformandu-i
pe ceilalti in victime.In ambele variante, acesti subiecti vor intampina dificultati in stabilirea unor relatii intime cu alti oameni.Desi are consecinte mai putin evidente, si abuzul verbal poate conduce ulterior la tulburari emotionale.

4. Alcoolismul si toxicomania parintilor

Consumul cronic de alcool sau droguri creeaza un mediu familial haotic si nesigur, in care copilul nu-si poate dezvolta sentimente profunde de incredere si securitate.
Permanenta negare a problemei de catre parintele in cauza il invata pe copil sa nege sentimentele sale legate de situatia din familie.Majoritatea copiilor crescuti in astfel de medii dezvolta o imagine de sine scazuta si nu au sentimentul identitatii personale.

5. Neglijarea parentala

Exista unii parinti care, desi nu comit abuzuri fizice, sexuale sau verbale asupra copiilor lor, le dau de inteles ca nu sunt doriti.Aceasta atitudine va dezvolta la copil nesiguranta in ceea ce priveste dreptul sau la existenta.

6. Hiperprotectia

Un copil hiperprotejat nu va invata niciodata sa aiba incredere in lumea din afara cercului familial si nu-si va castiga independenta.La varsta adulta, o astfel de persoana va avea sentimentul insecuritatii si se va teme sa se departeze de locurile sigure sau de persoanele pe care se poate baza.

7. Indulgenta exagerata a parintilor

Copilul "rasfatat" nu va avea experienta unor gratificatii acordate dupa merit si nici pe aceea a propriilor sale limite.Adultii de mai tarziu vor fi persoane lipsite de perseverenta, vor dezarma usor si vor intampina dificultati cand vor fi solicitati sa depuna eforturi intr-o directie sau alta.Ei vor astepta ca ceilalti sa vina in intampinarea lor, in loc sa-si creeze propriul destin. Pentru ca viata ii priveaza de ceea ce le-a oferit in copilarie,
persoanele respective se vor simti foarte nesigure la varsta adulta.
Rememorarea trecutului nu trebuie sa aiba drept obiectiv invinovatirea parintilor, ci reconstruirea unui prezent care sa fie propice sanatatii fizice si psihice personale.