Atacul de panică se descrie ca senzația de "moarte iminentă". La nivel fizic putem resimți următoarele: respirația devine mai rapidă și superficială, pulsul crește, bătăile inimii se întețesc (uneori se descrie ca "ieșind din piept" ), transpirație rece, furnicături sau amorțeli la nivelul extremităților (palme, tălpi, creștetul capului ), greață, vărsături, amețeală, confuzie, depersonalizare (senzația că tu nu ești tu și nu-ți mai recunoști corpul ). Un atac de panică nu durează niciodată mai mult de câteva minute, dar se poate repeta de mai multe ori într-o zi. Persoana care suferă atacuri de panică va căuta de cele mai multe ori să evite orice situație care îi poate activa atacul de panică. De aici și denumirea plastică a atacului de panică - "frica de frică. Ce putem face? 1. Învățăm să respirăm corect. Este primul pas care ne ajută să ne mutăm atenția de la senzațiile fizice, asupra cărora nu avem control în momentul unui atac de panică, către respirația profundă asupra căreia avem un control total. (Respirația în 4 timpi: inspir numărând până la 4, țin respirația -adică stau pe vid- până număr la 4, expir 1, 2, 3, 4, rețin -vid- 1, 2, 3, 4 și repetăm până observăm că ne-am liniștit ). 2. Lucrăm cu gândurile care apar în urma unor situații pe care le interpretăm greșit, irațional, disfuncțional. Ținând cont că în același timp două persoane pot trece prin aceeași situație, dar fiecare simte și reacționează diferit, asta ne va face să înțelegem că percepția și interpretarea noastră asupra situației, adică gândurile negative automate sunt cele care ne dau emoțiile. 3. Recunoaștem că avem nevoie de ajutor extern (pentru că ajutorul familiei și al prietenilor de cele mai multe ori nu este unul obiectiv ) și apelăm la specialiști. Să nu uităm că mintea